Mesajul de Anul Nou al domnului Ion Iliescu, Preºedintele României

Transkript

1 - Ianuarie / Ocak 2004 pagina / sayfa 16 Anul VI 2004, Nr. 1 (103) VOCEA AUTENTICĂ IANUARIE / OCAK ROMANYA TÜRK DEMOKRAT BİRLİĞİNİN YAYIN ORGANIDIR PERIODIC BILINGV AL UNIUNII DEMOCRATE TURCE DIN ROMÂNIA EDITAT CU SPRIJINUL CONSILIULUI MINORITĂŢILOR NAŢIONALE Mesajul de Anul Nou al domnului Ion Iliescu, Preºedintele României DIRECTOR NUREDIN IBRAM Redactor-şef Abdula gülten Colectiv redacþional: Nurcan Ibraim, Ervin Ibraim, Firdevs Veli, Iomer Subihan Adresa de corespondenţă: B-dul Tomis nr. 99, bl. S0, ap. 3 Constanţa Tel./Fax: hakses@1a.ro Tehnoredactare computerizată în sediul U.D.T.R. Tehnoredactor: Fârtat Cicero Tiparul executat de: s.c. Xpress Promotion s.r.l. Constanþa I.S.S.N Dragi concetăţeni, Mă adresez dumneavoastră la sfârşitul unui an pe care, cu toate greutăţile cărora am fost nevoiţi să le facem faţă, îl putem considera cu satisfacţie drept an al consolidării unor tendinţe pozitive în viaţa politică, economică şi socială a ţării. Anul 2003 este în primul rând anul aprobării, prin referendum, a Legii de modificare a Constituţiei României. Aceste modificări constituţionale reflectă evoluţiile din societatea românească, modul nou de receptare a valorilor şi principiilor care stau la baza civilizaţiei europene. Cu toţii ne bucurăm de noi drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, de un solid sistem de garanţii constituţionale, care vin să deschidă drum integrării depline a României în Uniunea Europeană şi în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. În acelaşi timp, anul 2003 a marcat noi progrese în economie, progrese care încep să se simtă şi în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor, deşi creşterea veniturilor este încă nesatisfăcătoare şi nu acoperă nevoile categoriilor sociale celor mai defavorizate. Suntem cu toţii conştienţi că, în ciuda acestor evoluţii pozitive, care sunt rezultatul unei munci mai eficiente şi mai susţinute a tuturor românilor, avem încă multe lucruri care aşteaptă o rezolvare de durată. De aceea nu trebuie să slăbim ritmul reformelor; să nu ne mulţumim cu ceea ce am făcut până acum. Anul 2004 este un an hotărâtor pentru destinul european şi euro-atlantic al României. Este anul în care România va deveni membru cu drepturi depline în Organizaţia Atlanticului de Nord, dar şi anul în care trebuie să încheiem negocierile de aderare la Uniunea Europeană. În acelaşi timp, este şi un an electoral, care adaugă un plus de dificultate misiunii noastre. Dacă vom şti să punem mai presus de interesele personale şi de grup interesul naţional, care acum este cel al aderării efective a României la Uniunea Europeană în 2007, vom reuşi să trecem peste toate greutăţile şi constrângerile anului care va începe nu peste mult timp. În aceste momente, când ne pregătim să începem un an nou, să nu-i uităm pe semenii noştri care, dintr-un motiv sau altul, întâmpină în tristeţe şi în lipsuri noul an. Să le dovedim că nu sunt singuri în faţa greutăţilor, că nu am uitat de datoria noastră morală de a fi alături de ei. Trebuie să reconstruim împreună mecanismele indispensabile ale solidarităţii naţionale şi sociale, ale omeniei şi într-ajutorării, proces în care organizaţiile societăţii civile sunt chemate să joace un rol mai activ şi mai vizibil. Sărăcia, corupţia, birocraţia, violenţa în familie şi în societate sunt rele care trebuie combătute de fiecare dintre noi cu toată fermitatea. Ele sunt simptomele unei maladii care, dacă nu este vindecată, poate atinge grav corpul social. Toţi cei care exercită un mandat reprezentativ la nivel central şi local, toţi demnitarii şi funcţionarii statului român trebuie să fie exemple de moralitate şi de comportament responsabil, de cinste şi corectitudine, de decenţă. Nu putem lăsa ca banul să fie singurul criteriu de selecţie în politică şi în societate. Stimaţi concetăţeni, Ţara noastră are acum o nouă poziţie pe scena lumii, un nou statut, noi obligaţii internaţionale. În virtutea acestor obligaţii neam angajat în lupta împotriva terorismului internaţional. Se cuvine să cinstim memoria celor care au pierit pe câmpul de onoare, apărând valorile în care credem. Am pornit pe un drum care merită parcurs şi la capătul căruia România va fi mai prosperă şi mai respectată, iar noi vom avea o viaţă mai liberă şi mai demnă, în condiţii de pace şi de securitate. Ne-am legat viitorul de viitorul Europei şi suntem vital interesaţi de reuşita proiectului de reunificare a continentului. Cred în inteligenţa şi în capacitatea noastră de a lucra uniţi, cu tenacitate şi determinare, pentru a dovedi lumii că suntem o naţiune dinamică, creatoare, capabilă să-şi asume destinul şi să-şi atingă ţelurile propuse. Avem alături de noi pe toţi românii din afara graniţelor, care sunt ambasadorii culturii şi civilizaţiei româneşti, puntea noastră de legătură cu ţările ai căror cetăţeni sunt acum. României i se deschid în anul 2004 o serie importantă de oportunităţi, care ne vor permite să ne dezvoltăm mai rapid, să ne afirmăm capacitatea de muncă şi dorinţa de progres. Vă doresc tuturor un an nou mai bun, cu realizări pe măsura dorinţelor şi aspiraţiilor dumneavoastră. Urez fiecăruia multă sănătate, fericire şi prosperitate într-o Românie puternică şi respectată. La mulţi ani!

2 - Ianuarie / Ocak 2004 pagina / sayfa 2 pagina / sayfa 3 sayın İbraim Ervin bey e («Genç Nesil» Gazetesi nin Başredaktörü) Imagini din cadrul şedinţei de analiză Analiza Activitãþii Uniunii Democrate Turce din România pe anul 2003 Sâmbătă, 20 decembrie, la Constanţa a avut loc şedinţa anuală a Uniunii Democrate Turcă din România. La ordinea de zi: 1) Raportul pe 2003 al Consiliului Naţional şi al Comitetului Director; 2) Raportul financiar contabil; 3) Raportul comisiei de cenzori; 4) Aprobarea Proiectului de acţiuni al U.D.T.R. pe anul 2004; 5) Probleme organizatorice. Diverse. Momente islamice în România dr. Gârlan Ahmet Mictat şi Neriman Molali După părerea noastră această toleranţă se susţine din mai multe puncte de vedere. La nivelul turcului de rând din totdeauna a existat un respect faţă de credinţă, care pe lângă sacralitate este şi o dovadă de caracter, integritate morală şi nivel de educaţie. In această privinţă un moment semnificativ s-a consumat după cucerirea Constantinopolului când populaţia otomană cuceritoare după anul 1453 a refuzat să folosească ca geamie musulmană marea Hagie Sf. Sofia. Cu tot efortul depus de ulemalele islamice ale vremii, care au recurs la ştergerea însemnelor creştine şi adăugarea unor minarete, totuşi timp de secole această mare biserică a rămas pustie. Se ştie că din lipsă de utilitate în anul 1935 a fost transformată în muzeu cu decopertarea şi refacerea pentru vizitatori a vechilor însemne creştine. Acest refuz istoric nu poate fi explicat decât prin toleranţa şi reţinerea turcului de rând faţă de clădirile de cult ale altor neamuri. Altfel nu se poate explica de ce această mare biserică a rămas pustie, în condiţiile în care la numai 200 de metri Geamia albastră / Suleimaniye, ridicată în anul 1555 se foloseşte în mod curent până în zilele de azi. Acelaşi spirit de protecţie al turcilor musulmani s-a manifestat de-a lungul secolelor şi faţă de locurile sfinte de la Ierusalim, exemplu care a rămas un model de atitudine tolerantă, recunoscută în toată lumea. Respectul lor pentru credinţa şi lăcaşurile de cult alte altor confesiuni s-a resimţit şi în Dobrogea, unde cu acordul administraţiei otomane, românii au construit 5 mânăstiri din care până în zilele de azi s-au păstrat numai trei ; cea de la Celik- Dere şi Cocoşu, ambele în jud. Tulcea ridicate în anul 1844 şi mânăstirea Corvinu din jud. Constanţa refăcută în anul 1850 care potrivit tradiţiilor locale datează de pe vremea Sf. Andrei. Acesta fiind considerat în estul Europei un Apostol creştinător al populaţiilor daco-romane de aici. Un aspect favorizant al acestei toleranţe, a fost şi sistemul de taxe şi impozite al administraţiei otomane impus persoanelor şi popoarelor ne-musulmane. In mod obişnuit toate minorităţile creştine şi ne-musulmane de pe tot întinsul Imperiului au plătit impozite, fie sub formă per capita numite ciziye, fie sub o formă globală în teritorii autonome numite haraci. Dar orice trecere individuală sau colectivă a unor comunităţi etnice ne-musulmane la islamism însemna o pierdere de venituri la bugetul statului, pentru că ele nu mai plăteau respectivele taxe. Din acest motiv, administraţia otomană nu a fost interesată în acţiuni de prozelitism islamic sau catolic şi nici nu a acceptat pe teritoriul său astfel de acţiuni, sistem care cu timpul a devenit o politică de stat. Am amintit de aceste trăsături pentru că ele s-au resimţit şi în Dobrogea, prin transmiterea unui model de relaţii confesionale fără tensiuni sau conflicte în condiţiile în care este bine ştiut că islamul şi creştinismul au o osatură rituală complet diferită, greu de conciliat, cu un management social-politic de extremă dificultate care după cum s-a demonstrat nu este la îndemâna oricui (a se vedea conflictul arabo-israelian din zilele de azi). Cu toate acestea după anul 1900 până în prezent comunitatea musulmană din România se va restrânge treptat, atât din motive interne datorate migraţiilor periodice de membri, dar şi din motive externe din partea statului român. După retragerea administraţiei otomane din Dobrogea (1878) credinţa islamică a fost recunoscută în România ca religie de stat prin Legea de organizare a Dobrogei emisă la 7 martie In baza acestei legi, după anul 1880 iniţial au fost plătiţi, ca salariaţi ai statului român, numai hogii din oraşele mari din Dobrogea precum Tulcea, Constanţa, Babadag, Măcin, Medgidia, Hârşova, Sulina, Isaccea şi Mangalia. Personalul musulman din localităţile mai mici a fost salarizat abia după anul Dar unii autori reclamă că această salarizare niciodată nu a cuprins toate categoriile de personal islamic din România Astfel, într-un număr al ziarului Ilkam, care apărea la Istanbul în anul 1909 se scria că,,în ambele judeţe Constanţa şi Tulcea musulmanii din România au 300 de moschei în care slujesc 107 hogi (hatipi), 100 imami 81, muezini şi 30 de kaimi. Cultul era dirijat de 2 muftii plătiţi de stat, iar în cele 2 judeţe funcţionau 2 tribunale religioase (Memet A. Ekem, 1994, pg. 125). Pentru alte forme de activitate confesională, în anul 1911 prefectul Petru Sfeţescu din Tulcea, consemna prezenţa unor azile mahomedane, câte unul în localităţile Tulcea, Silistra, Babadag, Isaccea şi Măcin. Aceste servicii erau constituite ca internate pentru copii săraci cu dragoste de carte care găseau aici masă şi cazare. Astfel, în prima jumătate a sec. XX, serviciile de cult islamic deserveau o populaţie turco-musulmană de persoane în anul 1900 ; persoane în 1903 şi persoane în anul 1913 (M. Ulkusal 1966, pg. 33). Pentru situaţia cultului islamic din România în anul 1928 oferim mai jos, în tabelul nr. 1 un studiu întocmit de I. Nuredin (1998, pg. 104). Amintim din această perioadă şi înfiinţarea unor organizaţii social-culturale. Astfel, la iniţiativa scriitorului Mehmet Niyazi a luat fiinţă în anul 1911 Asociaţia Absolvenţilor Seminarului Musulman de la Medgidia, respectiv : Musulman Mecidiye Musulman Seminarî Mezunlarî Cemiyeti, care se va transforma în anul 1919 sub denumirea Asociaţia Elevilor Seminarului Musulman. O altă organizaţie se va înfiinţa în anul 1934 cu denumirea Uniunea Culturală Turcă din Dobrogea / Dobruca Turk Kulturu Birligi care din anul 1935 va edita la Constanţa ziarul : Unitatea Turcă / Turk Birligi. Tab.nr.1 - Situaţia personalului şi a lăcaşelor de cult islamic din România în anul 1928 Hogi în plată la stat Hogi fără plată la stat Judeţe Geamii Moschei Muftii Hatipi Imami Muezini Hatipi Imami Muezini Tulcea Constanţa Bazargic Silistra Total Această situaţie era motivată de autorităţi şi de faptul că pe baza Legii agrare din 17 iulie 1921 geamiile musulmane din România au fost împroprietărite cu câte 10 ha. de pământ. Dar cu timpul, veniturile obţinute de pe aceste proprietăţi au fost dirijate spre alte destinaţii decât cele de cult, ceea ce au făcut nesigure venitul şi viaţa hogilor. Mai mult, sub pretextul că nu s-ar - continuare în pagina 4 -

3 - Ianuarie / Ocak 2004 pagina / sayfa 4 pagina / sayfa 5 Momente islamice în România - continuare din pagina 3 - fi plătit impozitele către stat, pământul geamiilor a fost înjumătăţit sau chiar etatizat. Cu un salariu prea mic, în imposibilitatea de a se putea întreţine din el, mulţi hogi din România au migrat spre alte funcţii : de notari, învăţători, funcţionari, agricultori, ceea ce pe termen lung a însemnat o lovitură mortală în viaţa socială a comunităţilor locale. Tot pe baza Legii de organizare a Dobrogei din martie 1880, după înfiinţarea Seminarului de la Babadag şi mutarea lui la Medgidia, în anul 1928 ajunsese la 8 clase cu 136 de elevi şi 15 profesori. În anul 1965, la presiunea regimului comunist din România, Seminarul Musulman Medgidia a fost desfiinţat. De fapt, perioada anilor a însemnat a doua mare lovitură pentru comunitatea musulmană din România. Regimul comunist prin concepţiile sale vulgarateiste a deschis o prigoană faţă de toate cultele religioase. În perioada a fost trecută prin puşcării aproape toată intelectualitatea de tradiţie din România, inclusiv oameni simpli şi lideri religioşi. La 22 oct a fost anchetat, torturat şi ucis omul de cultură turc Negip Hagi Fazâl, absolvent al Seminarului Medgidia, pe motiv că ar fi ascuns refugiaţi tătari din Crimeea (I. Nuredin,1998 pg.175). Din rândul turcilor din Bucureşti într-o noapte a anului 1952 a fost arestat Memet Hogea, în vârstă de 70 de ani. După ani de zile s-a aflat că a murit la Kiev, în drum spre Siberia. In anul 1958, Geamia din Bucureşti construită de regele Carol în anul 1906 în parcul cu acelaşi nume din Capitală, a fost dărâmată de comunişti. Numai la intervenţia energică din partea unor ambasade de ţări musulmane acreditate în România, s-a acceptat reconstrucţia ei în anul 1965, dar înghesuită între blocuri, fără parcul şi fără lacul de amplasament. Iar când noul hoge de Bucureşti, dl. Sali Recep a protestat împotriva acestor urgii a fost arestat şi închis la puşcărie timp de 14 ani. In paralel cu aceste acţiuni s-a trecut la desfiinţarea pe scară largă a proprietăţii private, în cadrul căreia comunitatea musulmană din România şi-a pierdut toate proprietăţile asupra pământului. A urmat etatizarea întreprinderilor particulare cu izgonirea proprietarilor până la lichidarea fizică a lor. În privinţa comunităţii musulmane comuniştii au practicat o politică de dezbinare prin defavorizarea comunităţii turce în faţa celei tătare. Dacă, până în anul 1945 tot învăţământul de limbă maternă se desfăşura în limba turcă, după anul 1948 acest învăţământ s-a desfăşurat numai în limba tătară. În 1948 s-a deschis la Constanţa Şcoala pedagogică tătară care a funcţionat până în anul Ea a preluat atribuţiile de pregătire a învăţătorilor pentru şcolile comunităţii turco-tătare din Dobrogea, astfel încât Seminarul de la Medgidia a rămas numai cu rolul de a pregăti viitori hogi dar şi aceştia numai până în anul Tot în anul 1965 s-au desfiinţat şi toate cele 152 de unităţi şcolare cu predare în limba turcă şi 18 unităţi cu predare în limba tătară pentru cei cca elevi de confesiune musulmană existenţi la acea dată (I. Nuredin,1998). Din anul 1972 a fost închisă şi secţia de filologie turcă şi tătară din cadrul Universităţii Bucureşti. Astfel, la nivelul anului 1975 în mod oficial învăţământul etnic şi confesional de toate gradele în limbă turcă şi tătară din România au fost închise. La acest dezastru, muftiul Septar Iacub Memet, în calitate de reprezentant conducător pe ţară al confesiunii islamice, absolvent al Seminarului Musulman Medgidia promoţia 1925, numit în funcţie de comunişti, în 33 de ani de muftiat din 1947 până în anul 1990 nu a formulat niciodată o notă de protest, dar mai ales a contribuit la distrugerea de documente istorice, de acte parohiale şi de proprietate ale Geamiilor din Dobrogea. Întrucât pe lângă monumentele de cult, foarte mulţi din turcii plecaţi din România atât în perioada interbelică cât şi postbelică, aceştia şi-au lăsat pământul şi casele cu acte de donaţie în proprietatea comunităţilor musulmane locale prin reprezentanţii lor. Tocmai aceste acte de evidenţă a fost distrusă prin acest muftiat de administraţia comunistă, în schimb la toate reproşurile primite din ţară şi străinătate (Ulkusal Mustecip,1990) dl. Septar Iacub Memet se angaja numai într-un dialog al surzilor sau pur si simplu se făcea că nu aude. Iar această situaţie s-a menţinut până în prezent. După anul 1990, odată cu căderea comunismului, în toate ţările Europei de Est au apărut situaţii dintre cele mai variate care au ridicat probleme de protecţie a drepturilor şi minorităţilor etnice, inclusiv religioase, greu acceptate de autorităţi. Iar în ţările unde nu s-au găsit soluţii de acceptare au apărut tot felul de tensiuni etnice şi confesionale, cazul Iugoslaviei fiind cel mai cunoscut. Schimbări majore s-au produs şi în România. Un semn pozitiv a fost Recensământul populaţiei din anul 1992, când după 40 de ani de regim ateist-comunist, numărul declarat al ateilor din România, inclusiv în cadrul comunităţii musulmane, nu a fost mai mare de 0,5 %. Ceea ce înseamnă că îndelungata presiune comunist-ateistă nu a afectat structura confesională a populaţiilor din această ţară. Situaţia este semnificativă, întrucât în alte ţări foste comuniste precum Germania democrată acest procent al ateilor a fost de 50 %, în Cehia de 40 % sau în Polonia de 30 %. Tot în acest Recensământ din România, de confesiune musulmană s-au declarat un număr de persoane pe următoarele grupe de naţionalităţi : turci, tătari, 952 români, 583 romi (ţigani) dar şi din alte minorităţi respectiv 81 evrei, 35 unguri, 15 sârbi, 14 germani, 14 cehi, 9 ucraineni şi 3 bulgari (Recensământul populaţiei, vol. III- Structura etnică şi confesională a populaţiei din România,1995, pag. 296). De adăugat că la acest Recensământ nu au participat musulmani din alte neamuri precum arabi, oameni de afaceri turci, palestinieni, kurzi, precum şi alte categorii de refugiaţi care încă nu au primit cetăţenie română. După estimările noastre numai comunitatea arabă din România, foarte eterogenă sub raport etnic fiind compusă din palestinieni, sirieni, iordanieni, irakieni sau egipteni, se compune din cca persoane cu o pondere ridicată a celor cu studii superioare efectuate în România, cu mulţi oameni de afaceri care au familii în această ţară. Prima urgenţă instituţională a comunităţii a fost refacerea învăţământului islamic şi a reţelei de învăţământ în limba maternă. În această privinţă, fără un cadru parlamentar care să voteze o legislaţie a învăţământului cu predare în limba maternă, adoptată după dezbateri furtunoase şi fără un sprijin activ din partea Turciei, această acţiune nu s-ar fi putut realiza. În anul 1995 s-a reuşit reabilitarea Seminarului de la Medgidia sub o nouă denumire, respectiv : Liceul Teologic Musulman Kemal Atatürk, inaugurat oficial la 18 aprilie 1996 în prezenţa preşedinţilor României şi Turciei. Astăzi noul plan de învăţământ al liceului cuprinde următoarele discipline: Coranul (Kurhan i Kerim), Interperetarea coranului (Tevsir), Istoria islamului şi Viaţa profetului Muhammad, Învăţăturile profetului (Hadis), Spiritualitatea şi formarea duhovnicească (Akaid ve Kalem), Practica liturgică, Legislaţie islamică (Şeriat), Istoria religiilor, cu ore de Limba română, Limbă turcă şi Limbă arabă. Acest liceu poate prelua 300 copii în regim de internat în mod gratuit, cu finanţare din partea statului turc. În anul şcolar 1997 / 1998 liceul a funcţionat cu 34 elevi la clasele primare I II, cu 67 elevi la clasele V-VII şi 138 elevi în 2 profile de teologie şi pedagogie la clasele VII-XII. Pentru anul 2001 la Medgidia este prevăzut deschiderea unui Colegiu Teologic Musulman, ca formă superioară de continuare a studiilor. În Bucureşti, în anul 1996, la iniţiativa soc. comerciale Lumina s-a deschis un liceu cu predare în limbile turcă, română şi engleză. Un liceu similar cu profil de informatică s-a înfiinţat şi la Constanţa. Toate liceele - continuare în pagina 11 - Titu Maiorescu - Eminescu ºi poeziile lui Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu, este o aşa de covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie, căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în epoca alienaţiei declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui şi fără nici o silă, era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi le avea pururea la îndemână. În aceeaşi proporţie tot ce era caz individual, întâmplare externă, convenţie socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obştească şi chiar soartă externă a persoanei sale ca persoană, îi erau indiferente. A vorbi de mizeria materială a lui Eminescu însemnează a întrebuinţa o expresie nepotrivită cu individualitatea lui şi pe care el cel dintâi ar fi respins-o. Cât i-a trebuit lui Eminescu ca să trăiască în accepţiunea materială a cuvântului. Grijile existenţei nu l-au cuprins niciodată în vremea puterii lui intelectuale; când nu câştiga singur, îl susţinea tatăl său şi-l ajutau amicii. Iar recunoaşterile publice le-a despreţuit totdeauna. Vreun premiu academic pentru poeziile lui Eminescu, de a cărui lipsă se plânge o revistă germană din Bucureşti? Dar Eminescu ar fi întâmpinat o asemenea propunere cu un râs homeric sau, după dispoziţia momentului, cu acel surâs de indulgenţă miloasă ce-l avea pentru nimicurile lumeşti. Regina României, admiratoare a poeziilor lui, a dorit să-l vadă, şi Eminescu a avut mai multe convorbiri literare cu Carmen Sylva. L-am văzut şi eu la Curte şi l-am văzut păstrând şi aici simplicitatea încântătoare ce-o avea în toate raporturile sale omeneşti. Dar când a fost vorba să i se confere o distincţie onorifică, un bene-merenti sau nu ştiu ce altă decoraţie, el s-a împotrivit cu energie. Rege el însuşi al cugetării omeneşti, care alt Rege ar fi putut să-l distingă? Şi aceasta nu din vreo vanitate a lui, de care era cu desăvârşire lipsit, nu din sumeţia unei inteligenţe excepţionale, de care numai el singur nu era ştiutor, ci din naivitatea unui geniu cuprins de lumea ideală, pentru care orice coborâre în lumea convenţională era o supărare şi o nepotrivire firească! Cine-şi dă seamă de o asemenea figură, înţelege îndată, că nu-l puteai prinde pe Eminescu cu interesele, care ademenesc pe cei mai mulţi oameni. Luxul stării materiale, ambiţia, iubirea de glorie nu au fost în nici un grad obiectul preocupărilor sale. Să fi avut ca redactor al Timpulu mai mult decât a avut, să fi avut mai puţin; pentru micile lui trebuinţe materiale tot atât era. Numai după izbucnirea nebuniei, în intervalele lucide, în care se arătau însă felurite forme de degenerare etică, obişnuite la asemenea stări, devenise lacom de bani. Prin urmare legenda, că mizeria ar fi adus pe Eminescu la nebunie, trebuie să aibă soarta multor alte legende: să dispară înaintea realităţii. Şi nici munca specială a unui redactor de ziar nu credem că trebuie privită la Eminescu ca o sforţare impusă de nevoie unui spirit recalcitrant. Eminescu era omul cel mai silitor, veşnic cetind, meditând, scriind. Lipsit de orice interes egoist, el se interesa cu atât mai mult de toate manifestările vieţii intelectuale, fie scrierile vreunui prieten, fie studierea mişcării filozofice în Europa, fie izvoarele istorice, despre care avea cunostinţa cea mai amănunţită, fie luptele politice din ţară. A se ocupa cu vreuna din aceste chestii, a cugeta şi a scrie asupra lor, era lucrul cel mai potrivit cu felul spiritului său. Şi energia, cu care a redactat Timpul, înălţimea de vederi, ce apare în toate articolele lui, puterea neuitată, cu care în contra frazei despre naţionalismul liberal al partidului de la guvern a impus importanţa elementului autohton, sunt o dovadă pentru aceasta. Cu o aşa natură, Eminescu găsea un element firesc pentru activitatea lui în toate situaţiile, în care a fost pus. La bibliotecă, pentru a-si spori comoara deja imensă a memoriei sale; ca revizor şcolar, pentru a stărui cu limpezimea spiritului său asupra nouelor metode de învăţământ; în cercul de amici literari, pentru a se bucura fără invidie sau a râde fără răutate de scrierile cetite; la redacţia Timpului, pentru a biciui frazeologia neadevărată şi a formula sinteza unei direcţii istorice naţionale: în toate aceste ocupări şi sfere Eminescu se afla fără silă în elementul său. Dacă a înnebunit Eminescu, cauza este exclusiv internă, este înnăscută, este ereditară. Cei ce cunosc datele din familia lui ştiu că la doi fraţi ai săi, morţi sinucişi, a izbucnit nebunia înainte de a sa şi că această nevropatie se poate urmări în linie ascendentă. De altminteri şi în vremea, în care spiritul lui era în vigoare, felul traiului său făcuse pe amici să se teamă de rezultatul final. Viaţa lui era neregulată; adesea se hrănea numai cu narcotice şi excitante; abuz de tutun şi de cafea, nopţi petrecute în citire şi scriere, zile întregi petrecute fără mâncare, şi apoi deodată la vreme neobişnuită, după miezul nopţii, mâncări şi băuturi fără alegere şi fără măsură; aşa era viaţa lui Eminescu. Nu această viaţă i-a cauzat nebunia, ci germenele de nebunie înnăscut a cauzat această viaţă. Ceea ce o dovedeşte, este, că toate încercările, adeseori şi cu stăruinţă repetate de unii prieteni ai săi, între alţii şi de mine, nu au fost în stare să-l aducă la un trai mai regulat. Si nici de nefericiri, cari ar fi influenţat sănătatea intelectuală sau fizică a lui Eminescu, nu credem că se poate vorbi. Dacă ne-ar întreba cineva: a fost fericit Eminescu? am răspunde: cine e fericit? Dar dacă ne-ar întreba: a fost nefericit Eminescu? am răspunde cu toată convingerea: nu! Ce e drept, el era un adept convins al lui Schopenhauer, era prin urmare pesimist. Dar acest pesimism nu era redus la plângerea mărginită a unui egoist nemulţumit cu soarta sa particulară, ci era eternizat sub forma mai senină a melancoliei pentru soarta omenirii îndeobşte; şi chiar acolo, unde din poezia lui străbate indignarea în contra epigonilor şi a demagogilor înşelători, avem a face cu un simţimânt estetic, iar nu cu o amărăciune personală. Eminescu, din punct de vedere al egoismului, era cel mai nepăsător om ce si-l poate închipui cineva, precum nu putea fi atins de un simtimânt prea intensiv al fericirii, nu putea fi expus la o prea mare nefericire. Seninătatea abstractă, iată nota lui caracteristică, în melancolie ca şi în veselie. Şi lucru interesant de observat: chiar forma nebuniei lui era o veselie exsultantă. Când venea în mijlocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care îi câştigase de mult inima tuturor, şi ne aducea ultima poezie ce o făcuse, o refăcuse, o rafinase, căutând mereu o formă mai perfectă, o cetea parcă ar fi fost o lucrare străină de el. Niciodată nu s-ar fi gândit măcar să o publice: publicarea îi era indiferentă, unul sau altul din noi trebuia să-i ia manuscrisul din mână si să-l dea la Convorbiri Literare! Si dacă pentru poeziile lui, în care şi-a întrupat sub o formă aşa de minunată cugetările şi simţirile, se mulţumea cu emoţiunea estetică a unui mic cerc de amici, fără a se gândi la nici o satisfacţie de amor-propriu; dacă el se considera oarecum ca organul accidental, prin care însăşi poezia se manifesta, aşa încât ar fi primit cu aceeaşi mulţumire să se fi manifestat prin altul: ne este permis a conchide nu numaică era nepăsător pentru întâmplările vieţii externe, dar şi chiar că în relaţiile lui pasionale era de un caracter neobişnuit. Cuvintele de amor fericit şi nefericit nu se pot aplica lui Eminescu în accepţiunea de toate zilele. Nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva şi ţinea cu desăvârşire în mărginirea ei. Ca şi Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea, şi el cu melancolie impersonală îşi căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării şi a poeziei. De aci Luceafărul cu versurile de la sfârşit: Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece; Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece.

4 - Ianuarie / Ocak 2004 pagina / sayfa 6 pagina / sayfa 7 Hacla ilgili bazı kelimelerin anlamı Afaki: Mikât sınırlarının dışından gelen hacılar. Cem-i takdim: Vakti girmemiş bir namazı, vakti giren bir namazla beraber kılmaktır. Hanefide yalnız hac mevsiminde arefe günü Arafât ta, öğle ve ikindi, öğle vaktinde kılınır. Cem-i tehir: Vakti çıkan namazı, vakti giren namazla birlikte kılmaktır. Mesela akşam, yatsı ile yatsı vaktinde kılınır. Cemreler: Minâ da birbirine birer ok uzaklıkta bulunan üç taş kümesidir. Bunlardan birincisine Cemre-i Ula, ikincisine Cemre-i Vusta, üçüncüsüne Cemre-i Akâ be denir. Eyyam-i Teşrik: Zilhiccenin 11, 12 ve 13. günleridir. Kurban bayramının arefesinin sabah namazından, 4. günün ikindi namazına kadar, 23 farz namazdan sonra, tekbir-i teşrik okunan günler. Hac Ayları: Şevval, Zilka de ayları ile Zilhiccenin ilk on günüdür. Hac Vakti ise Arefe ve bayram günleri olmak üzere beş gündür. Hacc-i Asgar: Umre, Hacc-i ekber: Farz olan hac. Haccetül-Islam da denir. Hatim: Kâbe nin kuzey duvarı hızâsında yarım daire şeklinde duvarcık ile Kâbe arasında kalan yer. Hervele: Safâ ve Merve arasında sa y yapılırken yeşil direkler arasında süratli, çalımlı yürümek. Tavâfın ilk üçünde, erkeklerin kısa adımlarla, omuzları silkerek çalımlı yürümelerine Remel denir. Hil: Harem bölgesi ile mikât sinirlari arasında kalan yerlerdir. Istilam: Hac ve Umrede Kâbe yi tavâfa başlarken veya tavâf sırasında Hacer-ül esved önüne gelindiğinde, elleri namaza durur gibi kaldırıp tekbir, tehlil getirerek (Allahü ekber, la ilahe illallahü vallahü ekber) diyerek onu selamlamak. El sürülemiyorsa uzaktan elleri kaldırıp, işaret yapmak. Izar: Ihrâmlının belden aşağıya doladığı örtü. Belden üst kısmını örtene de rida denir. Menâsik: Hacla ilgili ibadetler. Herbirine nüsük denir. Mikât: Afakilerin ihrâma girdikleri yerler ki Mekke ye en uzağı Zülhuleyfe en yakını Yelemlemdir. Sa y: Safâ dan başlayarak Merve ye, Merve den Safâ ya dört gidiş, üç geliş. Şavt: Tavâfta Hacer-i esvedden başlayıp Kâbe nin etrafında dönüp tekrar aynı hizâya gelmek. Sa yda Safâ dan Merve ye, Merve den Safâ ya bir kere gitmek. Her tavâf ve sa yde 7 şer şavt vardır. Tavâf: Kâbe nin etrafında, Hacer-i esvedden başlayıp Kâbe sola alınarak yedi kere dönmektir. Tavâf-ı Kudum: Mekke-i mükerremeye varınca, yapılan ilk tavâf, Afakiler için sünnettir. Tavâf-ı Sadr: Hac esnasında cemrelerin taşlanması bittikten sonra Minâ dan Mekke ye gelindiğinde yapılan tavâf. Tavâf-ı Veda da denir. Hac vazifeleri bununla sona erer. Tehlil: La ilahe illahu vahdehü la şerike leh Lehü lmülkü ve lehü l-hamdü ve hüve ala külli şey in kadir, demek. Tekbir: Allahü ekber, Allahü ekber. La ilahe illallahu vallahü ekber. Allahü ekber ve lillahil hamd, demek. Telbiye: Lebbeyk. Allahümme Lebbeyk. Lebbeyk la şerike leke lebbeyk. Innel hamde ve n-ni mete vel mülke leke la şerike lek demek. Terviye günü: Zilhiccenin 8. günü. Bugün Minâ ya çikmak ve geceyi orada geçirmek sünnettir. Vakfe: Durma. Arefe günü Arafâtin Vadi-yi Urene denilen yerinden başka herhangi bir yerinde, öğle ve ikindi namazlarından sonra bir miktâr durmak. Bu farzdır. Üzeri için gr. kıyma 4 adet soğan 4 adet sivri biber 2 yemek kaşıuğı salça Yarım demet maydanoz 2 yemek kaşığı margarin 1 kase sarmısaklı yoğurt Kırmızı pul biber 1 paket Maggi etsu bulyon 2 adet domates 4 adet sivri biber Tepsi Kebabı Malzemeler 2 adet ekmek hamuru 2 haşlanmış patates 1 tatlı kaşığı karbonat 1 su bardağı sıvıyağ 1 paket maggi et su toz bulyo Hazırlanışı: H a ş l a n m ı ş patatesi rendeleyin. Çukur bir kapta ekmek hamurları patates, sıvıyağ, k a r b o n a t, e t s u bulyonu katıp iyice yoğurun. Yağlanmış fırın tepsisine hamuru yayın. Soğanı, biberi ince ince kıyın. Margarini kızdırıp kavurun. Kıymayı ekleyip kavrulunca salça ve kıyılmış maydanozu ekleyip ateşten alın. Pul bibner ve etsu bulyonu katıp karıştırın. Bu harcı hamurun üzerine yayıp 180 derece ısıtılmış fırında kızartın. Domates ve biberleri fırında közleyin. Kebabı dilimleyip domates biber ve sarmısaklı yoğurtla servis yapın. Kışın Donuk Yüzünü Saçlarınızla Renklendirin... Yaz aylarında güneş, deniz ve havuz derken yıpranan saçlarımızı da kışa hazırlamak gerekiyor. Trio Kuaför uzmanları bu kış kadınların yaşamlarına uygun, gündelik kullanabilecekleri, rahat ve uçarı saçları tercih ettiğini belirttiler. Saç kesimlerinde bu yıl orta boy yok. Saçlar ya uzun ya da kısa olacak. Vazgeçilemeyen kesim biçimi ise kat kat, dağınık ve hareketli saçlar. Koyu kahve ve bal rengi tonları ile saç renginde koyuya dönüş yaşanıyor. Balyaj modası devam ediyor fakat bu yıl asimetrik ve kalın uygulamalar dikkat çekiyor. Koyu kahveyi canlandırmak için oranj balyaj, bal rengi tonları üzerine dore ve açık sarı balyaj kullanılıyor. Uzman kuaförler kadınların modayı takip ederken kendilerinden vazgeçmediğini ve bilinçlendiğini belirtiyorlar. Artık saç kestirmekten kaçınılmadığını da ekliyorlar bu yılın trendlerine. Postiş hala moda ve bu sene geceleri süsleyecek topuzlarda saçın en önemli kozu. Kadınların özel günler için tercih ettiği, saç aksesuarları ve renkli postişlerle biçimlendirilen topuzlar, bu yıl simli spreylerle klasik görünümünü modernleştirdi. Kaº ve makyajın saç kadar önemli olduğunu vurgulayan Trio Kuaför makyözünün önerileri ise şöyle: Kaşlarda bu yıl kavisli ve kalkık kaşlar trend. Ama eğer sert bir ifadeniz varsa kesinlikle doğal bir biçim seçmelisiniz. Bu yılın sürprizi ise boyanabilen kirpikler. Kaşlar ve kirpikler özel bir boya ile saça yakın tonda boyanacak. Kadınları tercihi ise devamlı sürmeli gezmek yani siyah boya. Far rengi kahve ve mürdüm tonları. Gözlerde vurgu bu yıl önem kazanıyor. Ekleme kirpik vurguyu arttırdığı için tercih ediliyor. Allıklar simli, bronz renklerle yüzünüzü canlandırıyor. Bütün gün duru bir ifade için altın tonları kullanılıyor. Rujlarda şeffaf, parlak ve ıslak görünümlü, açık tonlar hakim. Dudakta kalem kullanmak ise hala geçerli. Küçük bir kalem hilesi ile ince dudakları kalınlaştırmak ya da kalın dudakları inceltmek mümkün. Dudakta koyu tonların daha çok geceleri kullanılması tavsiye ediliyor. 10 dakikada evden çıkmanın ipuçları Hazırlanmanız saatlerce sürüyorsa size vereceğimiz ipuçlarıyla mucizenin gerçekleştiğini göreceksiniz. İşte evden on dakika içinde çıkmanızı sağlayacak makyaj ipuçları... YÜZ / 5 dakika C i l d i n i z i n r e n k t o n u n u sabitlemek için kremle pudra arası kompakt bir fondöten sürün. Sorun yaratan noktaları ya da kızarıklıkları kapatmak için, hafifçe ikinci bir tabaka çekin. Göz altındaki halkalara kapatıcı uygulayın. Ardından parmak uçlarınızla hafifçe yayın. Cildinizin sağlıkla parlaması için elmacık kemiklerinizin üzerine krem ya da jel şeklindeki allıktan bir parça sürerek parmak uçlarınızla, dairesel hareketlerle yayın. GÖZLER / 3 dakika Farınızı kirpiklerin dibinden göz kapağı çizgisinin hemen yukarısına kadar fırçayla sürün. Doğal bir ton ya da açık bronz rengi bir parıltı seçin. Kirpiklerinize bir tabaka lacivert maskara sürün. Mavi renk göz aklarınızı ortaya çıkarır. DUDAKLAR / 2 dakika Dudaklarınızı pürüzsüz bir biçimde renklendirin. Doğal renginizden iki ton daha koyu olan bir renk seçin. Dudak kalemi çekmeyin. Dudaklarınızı çok parıltılı olmadan, nemli tutmak için, alt dudağınızın ortasına bir miktar şeffaf dudak parlatıcısı sürün. Dudaklarınız böylece daha da dolgun görünür.

5 - Ianuarie / Ocak 2004 pagina / sayfa 8 pagina / sayfa 9 PREZENTAREA CORULUI MEHTAP AL U.D.T.R. Infiinţat în anul 2001 în cadrul Comisiei de Cultură a U.D.T.R. Constanţa din iniţiativa D-nei Accoium Durie, corul MEHTAP, format din doamne de profesii şi vârste diferite, eleve, studente, economiste, oameni de afaceri, inspectori, funcţionare şi casnice, a participat la mai multe festivaluri de talie naţională şi internaţională. Prima apariţie a corului MEHTAP a avut loc pe data de 28 martie 2002, de Sărbătoarea Primăverii NEVRUZ organizată şi susţinută de Dna. Abdula Ghiulten, preşedinta Comisiei de Cultură a U.D.T.R., manifestare la care au participat toate minorităţile din municipiul Constanţa.Au fost invitaţi şi personalităţi culturale ale municipiului cât şi reprezentanţii misiunilor diplomatice din Constanţa. In mai 2002 corul Mehtap a participat la Zilele Constanţei, prilejuită de Sărbătoarea Sfinţilor Impăraţi Constantin şi Elena, unde au fost invitate toate orasele înfrăţite cu oraşul Constanţa, din Turcia, Italia, China, Ucraina, Japonia şi Bulgaria. In perioada 5-7 iulie, corul s-a deplasat în Bulgaria la invitaţia Fundaţiei OMER LUTFI din oraşul Kîrjali, Bulgaria la cel de-al treilea FESTIVAL DE FOLCLOR TURC DIN BALCANI, unde grupul nostru a fost apreciat şi onorat cu diplome. În perioada 9-10 august Festivalul de Muzica Populară In Memoriam GRIGORE KIAZIM, editia a IX, Măcin şi august 2002, Festivalul ProEtnica2002, Sighişoara, ediţia a II-a precum şi Festivalul International al Portului, Cântecului şi Dansului Turco- Tatardin Romania, editiaaviii cu participare internaţională din Bulgaria, Macedonia, Mongolia, Kosovo, Crimeea, Ciprul de Nord, Turcia, Tataristan si România au însemnat momente de mare impotanţă în afirmarea corului nostru şi moment de mîndrie pentru doamnele noastre. Tot în septembrie 2002, la invitaţia Primariei din Medgidia am participat la Zilele oraşului Medgidia.In octombrie 2002 am participat la actiunea organizata de U.D.T.R. Constanţa de Ziua Naţională a Republicii Turcia. De asemenea, am fost prezente la acţiunile prilejuite de Săptămâna Mustafa Kemal Ataturk şi acţiunile cultural-religioase RAMAZAN BAYRAM din noiembrie In februarie şi martie 2003 am participat la acţiunile culturale Datini şi obiceiurile turceşti, cum ar fi Kurban Bayram, Aşure, actiuni ce au fost transmise pe posturile de televiziune TVR2 şi REALITATEA TV. In 21 martie 2003 a avut loc acţiunea culturală organizată de Comisia de Cultura a U.D.T.R. la teatrul ELPIS din Constanţa unde am fost invitaţi la Sărbătoarea Primăverii-2003 NEVRUZ. In perioada mai 2003 am fost la Zilele Constanţei, unde au participat alături de formaţii din ţară şi din străinătate.. In iunie 2003 am fost la TIBCO Bucureşti 2003, unde la Standul rezervat oamenilor de afaceri turci, am prezentat bucătăria tradiţională turcească şi un program de cantece vechi turcesti. In august 2003 am participat la cea de-a X-aediţie a festivalului IN MEMORIAM GRIGORE KIAZIM In perioada 4-8 septembrie am participat la festivalul organizar de U.D.T.T.M.R. Constanţa Festivalul Portului, Dansului si Cantecului Popular Turco- Tătar, alaturi de formatii din Macedonia- Bahar Filizler- KOSOVO, CEMILE-Crimeea, Gecitkale Genclik Merkezi-Cipru, Kircali-Bulgaria, Mehter Inegol;Ozan Arif Sirin- Germania, Beniyamin si Beyyce Aksungun din Republica Turcia, precum şi formaţiile Bostorgai, Sureia, Kaitarma şi Karasu. In septembrie 2003 la invitaţia Primăriei Medgidia am participat la Zilele Oraşului Medgidia. In perioada octombrie am participat la Festivalul Diversitatea Etno-Culturală Constanţeana ediţia I-a Model de Armonie Etnică unde am primit Diplome de Participare. Pe 28 octombrie 2003 am organizat un spectacol de Ziua Naţională a Republicii Turcia cu program susţinut de Corul MEHTAP, formaţia FIDANLAR şi de formaţii de dansuri din Ankara-Turcia. Repertoriul Corului MEHTAP este format din cantece vechi rumeli-anatoliene şi locale, raspândite în Dobrogea, cântece de dragoste, iubire şi frăţietate dintre oameni, care circulă în Balcani şi în Dobrogea de sute de ani. Prin acţiunile noastre, participând la festivalurile naţionale şi internaţionale demonstrăm cât de bine sunt păstrate cultura, tradiţiile şi obiceiurile noastre, valorile muzicale turceşti în România. Prin acţiunile noastre dorim să ducem în continuare cultura, tradiţiile şi obiceiurile, păstrându-ne identitatea etno-culturală. Durie Accoiun Yanlış adres yanlış reçete! Bütün dünyada insanlar, hızlı bir şekilde bunalıma sürüklenmekte; mutsuzluk, huzursuzluk her tarafı sarmış durumda. Bunalımda en büyük oran da gelir seviyesi yüksek olan Batı ülkelerinde görülmektedir. Yayınlanan bir araştırma haberine göre, Ingiltere de ruh sağlığı hekimlerinin 5 yıl öncesine göre 8 milyon kutu daha fazla depresyon ilacı reçetesi yazdıkları açıklandı. Uzmanlar, önceki seneler 10.8 milyon kutu depresyon ilacı reçetesi yazan doktorların, 2002 de 26.6 milyon kutu ilaç yazdıklarını bildirdiler. Bütün ülkeler söz birliği etmişçesine, gelir seviyesini nasıl artırırız, milleti nasıl zengin yaparız bunun peşinde. Insan, sadece maddi bir varlık olarak düşünülmekte, yemesi, içmesi ve eğlenmesi sağlandığında kişilerin huzura kavuşacağı zannedilmekte. Insanın beden ve ruhtan meydana geldiği unutulmakta. Hal böyle olunca da, insanı insan yapan diğer, canlı varlıklardan ayıran ruh yok farzedildiği için de insanlar bunalıma girmekte, her yıl intihar oranları artmaktadır. Bu önemli ihmal ve yanlışlık ülkemiz için de geçerlidir. Bilhassa anne-babalar, sadece çocuğumuz iyi bir eğitim alsın, iyi bir bölümden, iyi bir üniversiteden mezun olsun düşüncesindeler. Tek hedef bu olunca, çocuklar yarış atı muamelesi görmektedir. Aileler bütün varını yoğunu bu uğurda sarf etmekte; çocuk kimlerle görüşüyor, sosyal yönü, ahlaki, dini yönü ne durumda, yaşı ile orantılı olarak ruhi yönünü geliştiren bu manevi değerlerde de gelişme oluyor mu, kimse bunun üzerinde durmuyor. Hal böyle olunca ne oluyor? Genç, ya kendini tamamen derse veriyor, kendisini toplumdan tecrit ediyor. Bunun sonucunda, ruhi yönden bir gelişme olmadığı için, bu yönü doldurulmadığı için de içine kapanıyor, bir nevi robotlaşıyor. En iyi üniversiteden derece ile mezun olabiliyor, fakat sosyal yönü gelişmediği için yapayalnız ortada kalıyor. Aldığı diploma Minnetli sofraya, hiç diz çökmeden, Lezzet değil ağu, görene kurban, Varlıkla parlayan, göze bakmadan Yoksul gözde buğu, görene kurban. GÔRENE KURBAN Babadan gördüğü gibidir Nefis daha ister, ºükürü oğul, bilmez, Doğru ol, gam değil, on Dipsiz bir kuyudur, bir türlü köyden koğul, dolmaz, Düşmanı uzakta, yakında Kanaat ehli kul, hiç darda değil, kalmaz, Ôz nefsinde yağı, görene Az içinde çoğu, görene kurban. kurban. onu ayakta tutamıyor. Topluma uyum sağlayamadığı için de ruh sağlığı bozuluyor. Depresyon, bunalım derken intihar ile hayatı son buluyor. Ya da genç, ana babasının ihmal ettiği, doldurmadığı boğluğu kendisi doldurmaya çalışıyor. Bunun için de kontrolsüz arkadaşlar ve çevreler edinmeye çalışıyor. Delikanlılık çağında olduğu, doğruyu eğriden ayırt edecek tecrübeye de sahip olmadığı için farkında olmadan uyuşturucu tacirlerinin kucağına düşüyor. Içindeki ruhi boşluğu bu şekilde doldurmaya çalışıyor. Susamış kimsenin deniz suyu ile susuzluğunu gidermeye çalışması gibi, huzura rahata kavuşmak için aldığı uyuşturucunun dozunu her gün biraz daha artırmakta böylece hayatı feci şekilde son bulmaktadır. ABD de yapılan bir araştırmada, ülkedeki 3 milyon gencin intiharı ciddi olarak düşündüğü ya da en az bir kez denediği ortaya çıktı. Yayımlanan raporda, 2000 yılında, Amerikalı yaşlarındaki gençlerin yaklaşık yüzde 13 ünün intiharı düşündüğü ve bu gençlerden sadece yüzde 36 sinin psikiyatrik tedavi ya da terapi gördüğü kaydedildi. Araştırmaya göre, bu 3 milyon gençten üçte birinin, son 12 ay içinde intiharı gerçekten denediği de belirtildi. Intihar düşüncesinin ana nedeninin depresyon olduğunu belirten uzmanlar, gençlere tedavi edilmeyen depresyonla intihar riski arasındaki bağlantıyı fark etmeleri için yardım edilmesi gerektiğini kaydetti. Peki, gençlerimizi böyle bunalımlardan kurtarmak veya korumak için ne yapacağız? Aslında ne yapmak lazım diye uzun uzun düşünmeye, araştırmalar yapmaya gerek yok. Cenab-ı Hak, insanın hem dünyada hem de ahirette rahat ve huzur içinde olması için reçeteyi de bildirmiş. Bu da her devirde peygamberler vasitasiyla gönderdiği kitaplar ve dinlerdir. En son ve en mükemmel din olarak da, Kur an-ı Kerimi ve Muhammed Aleyhisselamı göndermiştir. Tecrübe ile sabittir ki, 1400 yıldır, bunlara uyan, Peygamber Efendimizin varisi olan Islam büyüklerinin bildirdiği iman ve ibadet bilgilerine inanan ve inandığı gibi yaşayan kimseler huzura kavuşmuşlar ve huzur içinde ahirete intikal etmişlerdir. Huzurun adresi burasıdır, başka adreste huzur arayan bunalımdan feci sonlardan kurtulamaz. Ufuklar son değil, arkası vardır, Gönlü görmeyenin, idrâki zordur, Gönle açık olan, gözlere sırdır, Yere bakıp göğü, görene kurban

6 - Ianuarie / Ocak 2004 pagina / sayfa 10 pagina / sayfa 11 Draga mea Veronică, Iartă-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scăpat o dată vaporul, care nu pleacă decât de trei ori pe săptămână, şi am venit aci, unde poşta nu pleacă în toate zilele. Am venit ieri şi am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, deşi pe-aici e frig încă şi apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sosiţi aci pentru băi şi nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile şi apoi iar mă-ntorc la Bucureşti. O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate fetele căci ea e schimbăcioasă la coloare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia. Costanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e ieftină aci şi clădirile sunt din piatră pătrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră. Viaţa e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul să ştii că venim amândoi aci, căci băile de mare întăresc si grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase. Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău, Eminescu. Adresa mea: Chiustenge (Constanta) Hôtel Constanţa 16 iunie 188 (2) d Angleterre UYKULU KUŞLAR Uykulu kuşlar Yuvalara toplanırlar, Filizlere saklanır, rahat ederler - Iyi geceler! Kara orman susarken, Sadece Kaynaklar inler; Bahcede çiçekler de uyur - Sakin uykulu geceler! Kugu geçer su üstünden Sazlar arasında yatmak için - Meleklerin yakın olsun, Uykun derin! Gecenin o periliğinde Gururlu ay yukselir, geçer, Hepsi düş ve hepsi ahenk - Iyi geceler! Cev.: Munir Ebu Kalmış son isteğim: Alsam sessizliğinde Bırakın öleyim Deniz sahilinde... Sakin olsun uykum. Orman yakın bana, Sonsuz sularda Ne bayrak isterim, Ne de süslü tabut, Gökyüzü parlak olsun Ve de rahat bir konut Yeter bana... Öldüm diye ben Kimse uzulmesin Kuruyan yapraklara Güz sesini versin! Coşkun aksın pınar Durmadan aksın Paginile 9 şi 10 realizate de Gülten Abdulla SCRISORI INEDITE KALMIŞ SON İSTEĞİM Camlar uzerine Ay nurunu saçsın Akşam ruzgarında Can sesi duyulsun, Aziz ıhlamurum Salla dallarını!... Bundan böyle Bir avare olacaksam Tüm anıları Yaşayacaksam eğer Camlar arasından Doğacak Cobanyıldızı Bana aziz dostlar Gülsün sonsuza dek... Deniz inleyecek Günah ve dertlerden Toprağa döneceğim Yalnızlığımda tek... Cev.: Ion Arion Momente islamice în România - continuare din pagina 4 - comunităţii musulmane din România au fost conectate la internet. In anul şcolar 1996 / 1997 inspectoratele şcolare din Constanţa, Tulcea şi Bucureşti au organizat secţiile de învăţământ la limbă maternă, respectiv turcă, cu 2302 copii şi elevi şi 64 de cadre didactice, cu stabilizarea acestor secţii în localităţile Constanţa, Medgidia şi Mangalia. La intervenţia directă a d-lui preşedinte al Turciei Suleyman Demirel, o mare acţiune a fost renovarea în anul 1966 a Geamiei de la Babadag, ajunsă după anul 1990 într-o stare avansată de degradare. Cu o finanţare de $ s-a reuşit aducerea la o stare de normalitate şi trecerea ei în circuitul confesional, turistic şi cultural al zonei. În Bucureşti datorită afluxul de populaţie musulmană din afara României, în special arabă după anul 1990, singura Geamie din zona cartierului Belu din Bucureşti a devenit neîncăpătoare. Un plan cu toate autorizaţiile necesare pentru extinderea ei nu s-a putut realiza din aceeaşi lipsă de fonduri. La această situaţie, cu acordul autorităţilor comunitatea arabă din Bucureşti din surse private de finanţare a ridicat două noi lăcaşe de cult. Primul a fost terminat în anul 1998 în cartierul Colentina de către Liga Cultural Islamică din România. Cel de al doilea a fost ridicat în cartierul Crângaşi de Asociaţia Culturală Semiluna din România. În privinţa organizaţiilor musulmane din România situaţia lor juridică de azi este diferită. De exemplu, Uniunea Democrată Turcă din România şi Uniunea Democrată a Tătarilor Turco- Musulmani din România sunt organizaţii etnice înfiinţate şi finanţate de statul român alături de alte 18 organizaţii etnice locale, toate membre într-un Consiliu pentru Minorităţi Naţionale, înfiinţat în anul 1990, imediat după revoluţia anticomunistă din România. În structura contabilă a acestor organizaţii există numai plan de cheltuieli din surse bugetare, fără venituri din alte surse. Ele reprezintă interesele respectivelor comunităţi etnice până la nivel guvernamental şi sunt prezente în Parlament cu câte un deputat pentru fiecare comunitate musulmană turcă şi tătară. Din anul 1995 Uniunea Democrată Turcă, publică la Constanţa gazetă cu denumirea: Hak Ses / Vocea Dreptăţii şi tot la Constanţa din acelaşi an, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani, publică gazeta: Kara Deniz / Marea Neagră. Alte organizaţii musulmane non-profit sunt fără reprezentare parlamentară, precum cele arabe de mai sus, sau Asociaţia Turcilor din România, înfiinţată în anul 2000, au bugete proprii de venituri şi cheltuieli realizate din activităţi economice în scopuri de auto-susţinere, cu diverse finanţări inclusiv din surse externe. Astăzi în România sunt înregistrate cca. 80 lăcaşe de cult islamic toate de valoare istorică, mai cunoscute fiind Moschee din Constanţa, Geamia Hünchiar din aceeaşi localitate, cele din Tulcea, Mangalia, Medgidia, Hârşova, Babadag, Isaccea şi Amzacea. Dar datorită stării de sărăcie a comunităţilor locale şi a finanţării insuficiente din fonduri de stat, majoritatea acestor lăcaşe sunt într-o stare avansată de degradare. Mai sunt funcţionale cca. 100 de cimitire musulmane şi ele de valoare istorică. Dar cu toată vechimea lor nici unul din aceste lăcaşe, nu are acte şi documente de proprietate necesare în scopuri administrative. In acest fel, un exemplu de problemă critică este situaţia cimitirului din Bucureşti unde pentru cca de enoriaşi din Capitală ( turci, arabi şi persoane din alte neamuri) în mod oficial nu există cimitir musulman ; terenul Eroilor Turci din cartierul Ghencea fiind proprietatea ambasadei Republicii Turcia stabilit după primului război mondial cu valoare de monument istoric. Nici după proteste publice, realizate prin manifestaţii de stradă de comunitatea musulmană locală în faţa Primăriei Bucureşti, această problemă tot nu s-a rezolvat. Referitor la cultura islamului în România sunt de amintit câteva publicaţii. Prima ediţie în limba română a Coranului întro lucrare cu acelaşi nume, a apărut la Cernăuţi, în anul 1912, într-o traducere realizată după originalul arab de dr. Silvestru Octavian Isopescu. De asemenea, primul doctorat din România cu o teză despre Mahomedanism s-a realizat la Bucureşti de Romulus Săvulescu în anul Altă lucrare semnificativă realizată de un autor român a fost Istoria credinţelor religioase a lui Mircea Eliade, cap. III De la Mahomed la epoca reformelor. Acest curs de Istoria Religiilor, predat de autor la Universitatea din Chicago a fost publicat într-o ediţie completă la Paris în anul 1983 de Editura Payot. Abia după căderea comunismului s-a publicat şi la Bucureşti în limba română, în anul O lucrare de nivel universitar este şi Istoria filozofiei islamice, autor Remus Rus (1994). Din limba franceză s-a tradus şi lucrarea : Islamul şi civilizaţia sa a lui Andre Miquel (1995). Alte lucrări recente au fost publicate de Nadia Anghelescu (1993), D. Sourdel (1993), V. Panaite (1997), Ir. Washington (1998), I. Nuredin (1998), Toma D. Dulciu (2001) şi alţii. A doua mare publicare a Coranului în limba română s-a realizată într-o ediţie de lux, de către Asociaţia Studenţilor Musulmani din România cu sediul central la Timişoara, sub titlul Coranul cel sfânt, traducere de sensuri şi comentarii, în anul 1997 la Timişoara, de Editura Islam. Pentru că această prezentare a avut un mare succes, o a doua ediţie a fost publicată de Liga Islamică şi Culturală din România, organizaţie cu sediul central în Bucureşti, sub titlul Coranul cel Sfânt traducere de sensuri în limba română, cu apariţie în aceeaşi editură tot la Timişoara, în anul In general, cererea de carte islamică în România este în creştere, mai ales în urma evenimentelor recente din Orientul Mijlociu. Această cerere de piaţă nu este doar o problemă de credinţă, cât mai ales un plus de cerere în planul informării generale, pentru că informaţia publică din România despre islam este insuficientă şi deformată. În Europa Centrală şi în limba română lucrări clasice şi monumentale, precum Rihla, respectiv Semne coranice a lui Ibn Battuta, cu peste 1000 pagini de mare profunzime despre lumea musulmană, au rămas netraduse. Se cer lucrări de documentare, reportaje, religie, proză, poezie, filozofie, etc. de care se simte lipsa unei edituri în Bucureşti şi a unei tipografii cu semne specifice, alături de un corp mai larg de intelectuali, la curent cu cultura şi civilizaţia islamului. Bucureşti, 27 octombrie 2003.