Festivalul. Pro Etnica Xpress Promotion VOCEA AUTENTICĂ. pag. 9

Transkript

1 - August / Ağustos 2004 pagina / sayfa 16 ÇOCUKLARIMIZA... Çaydanlığın gerçek gölgesi hangisidir? Sağadaki boş yerlere haftanın günlerinin isimlerini yerleştirin. Anul VI 2004, Nr. 8 (110) VOCEA AUTENTICĂ AUGUST / AĞUSTOS ROMANYA TÜRK DEMOKRAT BİRLİĞİNİN YAYIN ORGANIDIR PERIODIC BILINGV AL UNIUNII DEMOCRATE TURCE DIN ROMÂNIA EDITAT CU SPRIJINUL CONSILIULUI MINORITĂŢILOR NAŢIONALE Festivalul Pazartesi ni pusula olarak veriyoruz. Pro Etnica 2004 pag. 9 Bu kare bulmacanın çözümdeki harfleri rakamlarla simgeledik ve siz bir şifre olarak resmini gördüğünüz sanatçının isimini verdik. Bu şifreden yola çıkarak bulmacamızı çözmeye çalışın. Balon İnsan bu su misali kıvrım kıvrım akarya; Bir yanda akan benim diğer yanda Sakarya; Su iner yokuşlardan hep basamak basamak, Benimse alın yazım bu yokuşlarda susamak Herşeyden akar su, tarih, yıldız, insan ve fikir SAKARYA Oluklur çifttir, birinden nur akar, birinden kir, Akışta denetlenmiş büyük, küçük kainat Şu çıkan buluta bak, bu inen suya inat. Fakat Sakarya başka, yokuş mu çıkıyor ne? Köpükten bir yük binmiş köprüden gövdesine Çatlıyor, yırtınıyor yokuşu sökmek için, Ey Sakarya!!! Kim demiş suya vurulmaz perçin. Rabbim isterse sular Büklüm Büklüm burulur. Sakarya nın sırtına Türk tarihi vurulur. Eyvah eyvah Sakarya! Sana mı düştü bu yük? Bu dava HOR, Bu dava ÖKSÜZ, Bu dava BÜYÜK... (kısaltılmıştır.) Necip Fazıl Kısakürek DIRECTOR OSMAN FEDBI Redactor-şef NUREDIN IBRAM Secretar de redacþie: Asan Murat Secretar tehnic: Omer Minever Colectiv redacþional: Abdula Gülten, Ervin Ibraim, Firdes Veli, Iomer Subihan, Nilgün Asan Adresa de corespondenţă: B-dul Tomis nr. 99, bl. S0, ap. 3 Constanţa Tel./Fax: hakses@1a.ro Tehnoredactare computerizată în sediul U.D.T.R. Tehnoredactor: Fârtat Cicero Tiparul executat de: s.c. Xpress Promotion s.r.l. Constanþa I.S.S.N

2 - August / Ağustos 2004 pagina / sayfa 2 pagina / sayfa 3 FILIALA CONSTANÞA Fără îndoială cei mai mulţi etnici turci din România trăiesc la Constanţa. Aici, se află, de altfel şi sediul celei mai mari filiale a Uniunii Democrate Turce din România, singura organizaţie recunoscută de Guvernul României ca reprezentând interesele minorităţii turce. Discutăm cu d-nul Iaşar Enver, preşedintele filialei Constanţa. Reporter: Domnule preşedinte vă rugăm să ne prezentaţi noua structură de conducere a filialei Constanţa. Iaşar Enver: Mă numesc Iaşar Enver, sunt actualul preşedinte al filialei Constanţa, ales în urma Adunării Generale Extraordinare de pe data de 17 aprilie Comitetul de Conducere al filialei Constanţa este format din următorii membrii: preşedinte Iaşar Enver, primvicepreşedinte Ali Nurhan, secretar Omer Nazif, vicepreşedinţi Ali Etem, Omer Erdinci, Rasim Redin, Gemişar Musledin, Iusein Iaşar. Comisiile de lucru sunt următoarele: Comisia cu probleme sociale Comisia cu probleme de învăţământ şi tineret Comisia de religie Comisia economică Comisia de sport Asan Iaşar Nurgean Ibraim Asan Negeatin Omer Nazif Ali Etem şi Sali Ibram. R.: Care este relaţia dintre filiala Constanţa şi organizaţia judeţeană? I.E.: În prezent activitatea filialei Constanţa se desfăşoară într-o înţelegere amiabilă cu organizaţia judeţeană preşedinte Iusein Cadir, cu sediul central, precum şi cu restul filialelor. R.: Care sunt acţiunile sociale ale filialei Constanţa? I.E.: Acţiunile întreprinse în plan social sunt realizate exclusiv din sponsorizări. Voi enumera în continuare câteva din acţiunile întreprinse de către filiala Constanţa începând cu 20 martie odată cu alegerea noii conduceri. Astfel cu ocazia Sărbătorilor Sfinte Musulmane de Kurban Bayram am distribuit în judeţul Constanţa 800 de pachete cu alimente conţinând următoarele: 2kg.făină, 1kg.zahăr, 1 kg.ulei precum şi alte produse alimentare. De asemenea am botezat 4 copii din Constanţa. Filiala a ajutat o familie nevoiaşă din Lespezi în urma decesului fiului lor cu alimente pentru pomană. Tot la Lespezi filiala noastră a donat 4 covoare Geamiei din localitate. Conducerea noastră mulţumeşte d-lui Ali Ibram(Mani) şi d-lui Dichin Carol pentru ajutorul acordat geamiei din cartierul Piaţa Chiliei (Kumluk Mahallesi), ajutor ce a constat într-o maşină de cherestea. De asemenea aceştia au finanţat majoritatea acţiunilor filialei Constanţa. R.: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă etnicii turci din Constanţa? I.E.: Majoritatea problemelor sunt de natură socială. Astfel mulţi etnici turci trebuie sa-ţi părăsească locuinţele în care au trăit chiar şi 35 ani pentru că acestea sunt revendicate. Multe persoane vin să solicite ajutor social pentru plata utilităţilor curente- electricitate şi apă. R.: Dispuneţi de consilieri locali? I.E.: În urma protocolului încheiat la nivel judeţean cu Partidul Social Democrat d-nul Ali Nurhan, prim-vicepreşedinte al filialei, a fost ales consilier în cadrul Consiliului Municipal Constanţa. R.: Vă mulţumim d-nule preşedinte pentru acest interviu şi vă dorim succes în activitate. I.E.: Şi eu vă mulţumesc şi vreau să asigur că în calitate de preşedinte al filialei Constanţa îmi voi da silinţa şi interesul pentru buna desfăşurare a activităţii uniunii pe perioada deţinerii funcţiei de preşedinte. Interviu realizat de Ervin Ibraim Să ne cunoaştem filialele Türkiye de zorunlu eğitim 12 yıla çıkıyor Zorunlu eğitim gelecek yıldan itibaren 12 yıla çıkıyor. Hükümet ortaöğretim sistemini baştan aşağı değiştiriyor. Üzerinde çalışılan yeni sistem 2006 Eylül ayından sonra uygulamaya konulacak. Yeni sistemde, meslek liseleri kaldırılıyor, program liselerine dönüştürülüyor. 76 tür lise, 4 ana başlık altında toplanıyor. Hükümet 1950 li yıllar öncesi geliştirilen ve yıllar içinde dönemsel değişikliklerle tıkandığına inandığı ortaöğretim sistemini sil baştan değiştirmeye hazırlanıyor. Çalışmalar talim terbiye kurulu başkanı Ziya Selçuk öncülüğünde yürütülüyor. Hedef ekonomi ve demokrasi ile örtüşecek yeni bir yapı geliştirmek olarak açıklanıyor. AB uyum çerçevesinde yeniden gözden geçirilen sistem ortaöğretimi mesleki ve genel eğitim olarak ikiye bölüyor. Şu anda Türkiye de 76 tür lise var. Lise türü sayısı dörde indiriliyor. Liseler fen, Anadolu, genel ve sosyal bilimler lisesi başlığı altında toplanıyor. Mesleki eğitimde meslek türüne göre lise sistemine son veriliyor. Lise tür ve isimleri yerine program türlerine geçiliyor Standart hale getirilecek meslek liselerinde 21 ayrı programdan birini tercih eden öğrenci buna uygun dersleri tamamladıktan sonra uluslararası sertifika sahibi olacak. İşte bu noktada en kritik karar, imam hatip liseleriyle ilgili. İmam hatipler beşinci tür lise mi olacak yoska meslek liseleri içinde bir program mı buna hükümet karar verecek. Ancak teknik çalışmada Hazırlık sınıflarına mecburi 2 dil Milli Eğitim Bakanı Hüseyin Çelik, Almanca ve Fransızcayı, hazırlık sınıfı olan bütün ortaöğretim kurumlarında mecburi ikinci yabancı dil yapıyoruz dedi. Van da bulunan Milli Eğitim Bakanı Hüseyin Çelik, Ak Parti Seçim Bürosu nda yaptığı açıklamada, yabancı dil bilme ve yabancı dil öğretimi konusunda kalkınmış ülkelerle mukayese edildiği zaman Türkiye nin geri kaldığını söyledi. Bakan Çelik, Çevremizdeki Ortadoğu ülkeleriyle bile karşılaştırıldığımız zaman yabancı dil konusunda durumumuzun iyi olmadığı ortadadır dedi. İlköğretim 4. sınıftan itibaren yabancı dil dersi verildiği halde gerekli sonuçların alınmadığını vurgulayan Çelik, şöyle devam etti: Biz bu konuda bir atak yapıyoruz. Yabancı dil çoğu yerde İngilizcedir. Ama biz Avrupa Birliği ne girmeye hazırlanan bir ülkeyiz. Sadece İngilizce ile kalmak istemiyoruz. Almanca ve Fransızcayı, hazırlık sınıfı olan bütün orta öğretim kurumlarında mecburi ikinci yabancı dil yapıyoruz. Talim Terbiye Kurulu na bu yönde talimat verdim. Önümüzdeki öğretim yılından itibaren Almanca, Fransızca ikinci mecburi yabancı dil olacak. Türkiye nin ihtiyaçlarına göre yabancı dili çeşitlendirme gayretlerinin olduğunu anlatan Bakan Çelik, Bir kaç ay önce Çince ve Rusça yı da öğretmen yabancı diller arasına aldık. Türkiye ye gelen turiste bakıyoruz, gelen turist açısından birinci sırada Almanlar, ikinci sırada Ruslar var. Pilot bölge olarak güneydeki 10 ticaret ve turizm meslek lisemizde Rusça öğretimine başlanmıştır diye konuştu. ÇOCUKLARIMIZA TÜRKÇE DERSİ İYİ ÖĞRETİLEMİYOR Türkiye de yabancı dilin öğretilememesinin temel sebeplerinden birinin, Türkçenin iyi öğretilmemiş olması olduğunu bildiren Bakan Çelik, şunları söyledi: Biz ilk ve orta öğretimde 11 yıl boyunca çocuklarımıza ağırlıklı olarak Türkçe dersi okutuyoruz. Ama maalesef yeteri kadar öğrenilemiyor. Üniversitelerde mecburi Türk Dili dersleri yeniden başlıyor. Özellikle Türkçe öğretimi ve yabancı dil öğretimi konusunda bakanlığımız meseleyi masaya yatırmıştır. Gerekli tedbirler alınmaktadır. Hem Türkçe öğretimi konusunda, Türkçenin daha iyi öğrenilmesi ve öğretilmesi konusunda hem de yabancı dillerin çeşitlendirilerek öğretilmesi konusunda önümüzdeki yıldan itibaren riskli bir atağa başlayacağımızı buradan duyurmak istiyorum. imam hatip liselerinin kapatılarak din programlarına dönüştürülmesi sözkonusu. Meslek lisesi mezunları üniversite sınavına da girebilecek, ancak buradaki uygulamanın nasıl olacağına yine son olarak hükümet karar verecek. Hangi öğrencinin hangi liseye gitmesine ilişkin tüm kurallar da belirlendi. Buna göre, öncelikle 8 inci sınıfı bitiren her öğrenci zorunlu olarak ulusal ölçekte sınava girecek. Sınav öncesi ailelere öğrencinin 8 yıllık ilköğretimi boyunca gösterdiği performansı esas alınarak öneri formu verilecek. Öğrencinin hangi liseye gitmesi gerektiği bu formda belirtilecek. Ama yerleştirme, sınav sonucuna göre yapılacak. Öğrencinin hangi lisede okuyacağı sınavda alacağı puanla belirlenecek. Örneğin fen ve Anadolu lisesine girebilmek için 75 puan sınırı getirilecek.. Öğrencilere 9 uncu sınıf sonunda açılacak ayrı bir sınav ile geçiş hakkı da tanınacak. Yani ilk sınavda tercih ettiği ancak yeterli puanı alamadığı için giremediği liseye geçiş şansı olabilecek. Değişecek ortaöğretim sistemi için yeni bir müfredat da uygulanacak. Haziran ayı sonunda ilköğretim ana ders kitapları Ekim de ise lise müfradatı hazır hale gelecek. İçerik kolaylaştırılacak, öğrencinin katılımı arttırılacak. Sistem eğitim-öğretim yılında hayata geçirilecek. Gözlükçüler üniversiteli olacak Gözlükçülerin üniversite mezunu olmasını öngören sa teklifi TBMM Sağlık, Aile, Çalışma ve Sosyal Güvenlik Komisyonu nda kabul edildi. AKP Grup Başkanvekilleri Salih Kapusuz, Faruk Çelik ve Sağlık Komisyonu Başkanı Mahfuz Güler ile iki milletvekilinin imzasını taşıyan yasa teklifi ile 1940 tarihli Gözlükçülük Yasası yürürlükten kaldırılıyor. Bireylerin ve toplumun sağlığını korumak üzere optisyen unvanının kullanılması, optisyenlik mesleğinin icra edilmesi ve optisyenlik müessesinin açılması ve işletilmesiyle ilgili usul ve esasları düzenleyen teklifle, numaralı gözlük camı ve gözlük çerçevesi satmak ve gözlük montajı yapmak üzere optisyenlik mesleğini icra edebilmek için optisyenlik alanında en az ön lisans seviyesinde mesleki eğitim ve öğretim veren yüksekokul mezunu olma şartı getiriliyor. MUAYENE YASAĞI Teklife göre; göz doktorları optisyenlik müessesesi açarak optisyenlik yapabilecek, ancak optisyenlik yaptıkları sürece tabiplik yapamayacaklar. Optisyenler, yalnız koruyucu gözlükler, güneş gözlükleri, göz hastalıkları uzmanı tabipler tarafınan verilen reçetelerde yazılı numaralı gözlük camlarını ve çerçevelerini ve her türlü kontak lensleri satabilecekler. Teklif ile optisyenlerin reçetesiz olarak numaralı gözlük camı satmaları, vermeleri veya tavsiye etmeleri, otorefroktometre ve keratometre gibi bilgisayarlı aletler ile olanlar da dahil olmak üzere her nevi göz ve görme muayene ve tesleri yapmaları veya müesseselerinde bu işlere yarayan her türlü aletleri ve cihazları bulundurmaları yasaklanıyor. Optisyenler, optisyenlik yaptıklarra 15 milyar lira idari para cezası getiriliyor. Eski yasa hükümlerine uygun olarak gözlükçülük ruhsatnamesi sahibi olanlar, optisyen unvanını kullanarak optisyenlik mesleğini yapabilecek. Sayfayı hazırlayan Ervin İbraim

3 Într-o dimineaţă mohorâtă Dup-o ploaie din cer coborâtă Trei tineri aventuroşi Şi, din fire cam curioşi Ceahlăul ăl provocară Şi pe el uşor urcară. Izvoare cu apă cristalină Ce setea ţi-o alină Păduri ce ard de-un verde aprins Simţeam că suntem în paradis. Pe o cărare abruptă şi îngustă Din vremuri străvechi ştiută Cu paşi fermi pe ea păşeam Eram veseli şi glumeam. Urcuşul plăcut dar anevoios Şi soarele prea călduros Urcam puţin şi oboseam Ne opream şi ne odihneam. În vârf, la cabană am poposit De sus, totul era un punct abia zărit Norii albi pe zarea albastră Simţeam cum lumea e a noastră. - August / Ağustos 2004 pagina / sayfa 4 pagina / sayfa 5 AVENTURÃ PE CEAHLÃU După un prânz luat la înălţime Şi fotografii făcute o mulţime Am început să coborâm Pe acest mirific tărâm. Dar, deodată soarele a acoperit Cerul întunecat, muntele umbrit Fulgerele brăzdau orizontul După care se auzea tunetul. Ploaia cădea rece şi deasă O vreme foarte nemiloasă La stânca Dochia am fugit Şi sub ea am poposit. Ploaia se schimbă în grindină Ce cui ură izbeşte pe ţărână Peisaj unic, ucigător Părea totul înfricoşător. Am înfipt cuţitul în pământ După un timp grindina s-a oprit Dar ploaia învingătoare Cădea în jur ameninţătoare, Toţi trei, de frig zgribuliţi Ne amuzam, eram ţăcniţi Făceam haz de necaz Simţeam şi frica în acest caz. Mobilul sună şi răspundem Cei dragi întrebau cum suntem Cu spaimă ei ne îndeamnă: La adăpost, urcaţi la cabană! Un salvamontist trece întâmplător Căuta un bătrân rătăcitor Am răspuns: ne-am întâlnit Spre cabană, el a pornit. Jocul naturii nu s-a oprit Şi salvamontistul ne-a sfătiut De sub stâncă să ieşim Spre cabană să pornim. Pe ploaie am început să urcăm Uzi până la piele ne întrebăm Urcăm sau coborâm de pe munte? OĞUZ ARAL KİMDİR? 27 Temmuz akşamı Bodrum da hayatını kaybeden ünlü karikatürist Oğuz Aral, İstanbul Silivri de 1936 yılında doğdu. Aral, İstanbul Devlet Güzel Sanatlar Akademisi nin üçüncü sınıfından ayrılarak, 1950 den sonra çeşitli dergi ve gazetelerde karikatür çizmeye başladı. Güncel, halkın anlayabileceği basite indirgenmiş bir karikatür anlayışına önem veren Aral, kendi mizahi görüşü ve doğrultusunda birçok karikatürcü yetiştirip, kamuoyuna tanıttı. Bir zamanlar bir adam bir gül dikti ve her gün onu büyük bir özenle suladı. Adam, gül açmadan önce onu çok büyük bir dikkatle inceledi. Yakında açmak üzere olan gonca ve daldaki dikenleri gördü ve Böyle bir sürü dikenlerle kaplı bir bitkiden, nasıl güzel bir çiçek açabilir? diye düşündü Üzülerek gülle ilgilenmemeye başladı ve onu sulamadı. Gül açmadan öldü. Birçok insan için de bu böyledir. Her insanda, açmaya hazır bir gül goncası vardır. Ve harika özellikler bize daha sonra hatta dikenlerinin arasından sıyrılıp ortaya çıkmak üzere doğumda verilmiştir. Çoğumuz kendimize baktığımızda yalnızca hataları ve dikenleri görürüz. Kendimizden hiç iyi birşey olmayacağını düşünerek umutsuzluğa kapılırız. Ve üçümüzdeki iyilikleri, sonunda ölene dek, sulamayız. Ve hiçbir zaman kendimizdeki gücün farkına varamayız. Kimileri içlerindeki gülü görmezler. GIRGIR ın kurucusuydu GIRGIR mizah dergisinin kurucusu ve yönetmeni olan Aral, daha sonra AVNİ dergisini çıkardı. Aral, GIRGIR dergisinin tirajını 300 bin adedin üzerine çıkararak, Avrupa nın üçüncü büyük güldürü dergisi durumuna getirdi. Avanak Avni tiplemesinin yaratıcısı Oğuz Aral, Hayk Hmmer, Köstebek Hüsnü, Utanmaz Adam ve Vites Mahmut gibi tiplemeleriyle de tanınıyordu. İçimizdeki Gülümüz ( İnternet gönderisi - Bütün Dünya) Coborâm am zis cu voci hotărâte. În şir indian coboram Eram uniţi ne încurajam Natura nu ne putea împiedica În inimi nu mai exista teama. Apele curgeau în şiroaie repezi Era minunat, ceva ce rar vezi Pădurea acoperită în aură argintie Spaimă, mister, iluzie. Pentru o clipă mi-am văzut întreaga viaţă Cum atârna de-un fir de aţă Fizic, psihic ne-am adunat toată forţa Şi nu ne-am pierdut speranţa. Ceahlăul, pe ploaie e unicat Şi dacă cu curajeşti înzestrat Misterul în care e învăluit îl vezi În cuvinte, nu poţi totul să redezi. Muntele măreţ a fost învins Aventură, un joc aprins Am ieşit învingători Suntem adevăraţi luptători , Asan Neslihan Karikatürleri hala Hürriyet gazetesinde yayınlanan Aral ın, tiyatro, müzik ve sinema konularında da çalışmaları bulunuyor. Anadolu nun çeºitli yerlerinde pandomim gösterileri sergileyen Aral, Koca Yusuf (1966), Direkler Arası (1967), Bu Şehri İstanbul (1968), Ağustos Böceği ile Karınca (1971) adında çizgi filmleriyle de Türk çizgi film sektöründe önemli bir yere sahip. Başka birinin onlara göstermesi gerekir. Bu insanın sahip olabileceği en büyük dikenleri aşıp başkalarında bulunan güle ulaşabilmektir. Bu, sevginin en doğru, en masum ve de en harika özelliğidir. Başka bir insanı tanıyabilmek, hatalarını kabullenerek, ruhlarındaki soyluluğu bulabilmek Çünkü her ruhta açmak üzere hazır bulunan gonca vardır Ve de öteki insanların hatalarının üstesinden gelebileceklerinin farkına varmalarına yardımcı olmak gerekir Eğer biz onlara gülleri gösterirsek, onlar dikenlerin üstesinden gelecektirler. Ancak o zaman içlerindeki gül açacaktır ve belki de otuz, kırk ya da yüz tane açacaktır. Başkalarına dikenleri yerine güllerini gösterelim. Ancak o zaman birbirimiz için duyumsamamız gereken sevgiyi duyumsarız. Ancak o zaman kendi bahçemizde açabiliriz. Gönderi: Fatma Demirdöven ÜÇ AYLAR VE REGAİP Yüce Allah ın insanlara rahmetini ve nimetlerini çokça ihsan ettiği belli vakitler, belli mevsimler vardır. Haftanın günleri arasında Cuma, kameri aylardan olan Recep, Şaban ve Ramazan bu türden feyiz ve bereketi bol zaman dilimlerindendir. Allah a şükürler olsun ki, Islam dinine gönülden bağlı milletimizin üç aylar diyerek özel bir önem verdiği Recep, Şaban ve Ramazan aylarının başlangıcına ulaşmış bulunuyoruz. Sevgili Peygamberimiz, bu aylarda her zamankinden daha çok ibadet eder ve Allah ım! Recep ve Şaban ayını hakkımızda hayırlı kıl, bizi Ramazan ayına kavuştur. diye dua ederdi. Kuşkusuz bu aylar, dünyanın ağır meşgaleleriyle bunalan ruhlarımızı dinlendirmek ve kulluk şuuru içinde Yüce Allah ın rahmet ve merhametine sığınmak için çok kıymetli fırsatlardır. Yüce Allah a bu aylarda yapılacak yakarışlar, tevbe istiğfarlar, kalıcı iyilik ve hayırlar, gönülden paylaşılan sevinç ve kederlerin mükafatı insanlara kat kat verilecektir. Üç ayların ilki olan Receb in ilk Cuma gecesi Regaib Kandilidir. Yüce Allah ın ilahi ihsan ve manevi hediyelerinin diğer zamanlardan daha çok tecelli etmesi, samimi kalple Allah a yönelenlerin affedilmelerinin ümit edilmesi ve müminlerce gönülden arzulanması sebebiyle bu geceye Regâib denilmiştir. Bu gecede öncelikle yapılmasi gereken, nefis muhasebesidir. Yani iç gözlemdir. Madde ve mana arasındaki dengenin, madde lehine bozulduğu insanlar ve toplumlar arası ihtilafların bütün dünyayı olumsuz yönde etkilediği akl-i selim yerine silahların konuştuğu bir zamanda insanın ruhunu derin kırılmalardan ve acılardan koruyabilmek için, nefis muhasebesine her zamankinden daha çok ihtiyacı vardır. Nefis muhasebesi, varlığımızın özünde var olan ve kimliğimizin temelini teşkil eden ahlaki değerlerimizi kaybetme tehlikesinden bizi uzak tutacak, en emin yoldur. Dinimizin bize ısrarla tavsiye ve telkin ettiği bu yol, ihmal veya terk edilirse, insanın varlığı değersizleşir. Bunun toplumsal tezahürü de, arsızlık, ahlaksızlık, haksızlık, hırsızlık, yolsuzluk, kin ve intikam duygularının yaygınlaşması, merhametsizlik ve sevgisizlik biçiminde ortaya çıkar. Nefsiyle muhasebesini hakkıyla yapanlar ve iç dünyasına yönelenlerde görülen ilk değişim, bütün kötülükleri reddedip, Allah ın yeryüzündeki halifesi olan insanın ıstıraplarını yüreklerinde hissetmeleridir. Işte Regaib Kandili, sözünü ettiğimiz nefis muhasebesinin yapılması bakımından bizim için bulunmaz bir fırsattır. Şu halde bu gece hatalarımız varsa onları terkedelim, kötü duygu ve düşüncelerimizi kaplerimizden atalım. Allah ve Resülünü bize unutturan şeyleri bir tarafa bırakalım. Gönül sarayımızı bulandıran haset, kin, düşmanlık, haksızlık ve zulüm çamuruna bulaşmaktan sakınalım. Birbirimize, anne ve babamıza, yakınlarımıza sevgiyle ve iyilikle yaklaşalım. Dünyamızı saran düşmanlıklara karşı birlik ve beraberlik içinde olalım. Gönüllerimizde iyilik, fazilet ve bilgi ışığını yakalım. Kalplerimiz bu güzel duygularla dolsun. Allah ın rahmet ve bereketi üzerininize olsun. Hazırlayan: Firdevs Veli Böyle Dost Düşman Başına Ukbe bin Ebi Muayt, Mekke müşriklerinden kötü niyetli olmayan bir adamdı. Resulüllah la her karşılaştığında saygıyla bakar, iyi münasebetini bozmamaya gayret ederdi. Hatta uzun yolculuktan döndügünde Mekke de yemek yedirmeyi adet edinmişti. Işte yine böyle bir yolculuktan dönmüş, vereceği yemeğe Resulüllah ı da davet edecek kadar yakınlık göstermişti. Efendimiz, Ukbe nin artık gönlünün imana hazır hale geldiğini düşünerek yemek davetine şöyle karşılık verdi: Ukbe, davetine gelirim ama yemeğini yemem. Yemeğinden yemem için seni yaratan Allah ı inkar etmemeni, O nun Rasulü ne de şehadet etmeni beklerim. Senin gibi iyi niyetli bir insan küfürde ısrar etmemeli artık. Ukbe bu teklife çok da direnmedi. Efendimiz in isteğine olumlu cevap vererek iman eden herkesin söylediği şehadet kelimesini söyleyiverdi. Efendimiz sevinmişti. Ukbe nin iman etmesine sebep olmuştu çünkü. Ne var ki, Ukbe nin Mekke de putperest dostları da vardı. Haber bir anda onlara da ulaştı. Onların içinde Übey bin Half katı bir müşrik dosttu. Duyduğu haber hiç de hoşuna gitmemişti. Hemen gelip arkadaşını suçlayıcı sorular sormaya başladı: Duyduğuma göre Muhammed i yemeğe davet etmişsin. Bununla da kalmayıp onun teklif ettiği şehadet kelimesini de söylemişsin. Evet, dedi öyle oldu. Onun istediği şehadet kelimesini de söyledim. Müşrik dostu, Olamaz, dedi, Işte bu olamaz. Hem şehadet kelimesini söyleyeceksin hem de bizimle dost olacaksın. Bu olacak şey degil. Ilave etti: Bu sana pahalıya mal olur. Bundan sonra hiçbir yerde iş bulamazsın. Ukbe, müşrik dostunun sözlerinden endişe etmiş, getirdiği şehadet kelimesinden pişmanlık duymaya başlamıştı. Olayı büyütme, dedi. Ben sadece Ukbe nin yemeğini yemeden gitti diye bir söylenti çıkmaması için utandığımdan şehadet kelimesini getirdim, yoksa ona inandığımdan değil. Übey kopardığı bu tavizden memnun olmuş, ama yeterli de bulmamıştı. Daha da ileri giderek yol gösterdi: Biz bu sözlerinin doğruluğunu ancak gidip O na tükürdükten sonra kabul ederiz. Gideceksin, onu sevmediğini ifade eden bir tükürük fırlatacaksın, o zaman anlarız senin O na inanmadığını. Yoksa bizi savamazsın boş sözlerle. Imana karşı yeni ısınır hale gelmiş olan Ukbe nin kalbi maalesef artık geriye dönüşe geçmiş, dostlarının baskısına dayanamayarak vazgeçmişti getirdiği şehadet kelimesinden. Doğruca Efendimiz in Darunnedve de ibadet ettiği yere gitti. Dilinin ucunda topladığı tükürüğü firlatmak üzere hazırlanırken ansızın bir rüzgar çıktı. Dudakları arasından çıkan tükürük geriye dönerek kendi suratına yapışıp hem de ateş gibi yaktı. Ertesi günü Ukbe yi yanağındaki yanık iziyle görenler sordular: Sende böyle bir yanık izi yoktu, ne zaman oldu bu yara? Ukbe saklamadan anlattı: O na doğru tükürdüğüm tükürük kendime geri dönüp suratıma yapışarak ateş gibi yaktı, izi kaldı! Ne yazık ki yarı iman etmişken dostlarının baskısı yüzünden gerisin geriye dönen Ukbe, Bedir de küfür üzere öldü. Işte bu hâdise üzerine Furkan suresi ayet (27 28) geldi. Burada dostlarının yanlış telkinlerine uyanların ellerini ısırarak ahirette nasıl pişmanlık duyacaklarını şöyle anlattı: Ah ne olurdu keşke falanı dost edinmeseydim, onun isteğine boyun eğmese, sözlerine itimat etmeseydim. Getirdiğim şehadet kelimesinden vazgeçirip Peygamber le birlikte olmamanı oldu, şeytana uydurdu. Ne kötü dostmuş meğer onlar. Ukbe nin imanına engel olan bu dost örneği, bizim de dostluğumuzu düşünmemize sebep olmalı, arkadaş ve dostlarımız bize neleri telkin ve talim ediyorlar şöyle bir gözden geçirmeliyiz ki, buradaki yakın dostluğumuz ahirette amansız düşmanlığa dönüşmesin. Böyle dost düşman başına diyerek pişmanlık duymayalım.

4 - August / Ağustos 2004 pagina / sayfa 6 pagina / sayfa 7 KEMAL ATATÜRK ÖĞRETMEN KOLLEJİ 2004 BAŞVURU TAKVİMİ 8-15 Eylül Sınavlara Başvuru Eylül Sınavlar KAYIT İÇİN GEREKLİ BELGELER Dilekçe Lise Diploması Doğum Kağıdı Sağlık Raporu 4 fotograf Lisedeki not durumu ÖĞRENCİ KONTENJANI Uzmanlık İlköğretim Öğretmenliği İkinci Alan İngilizce Devler Bursu: 6 Para Karşılığı: 20 PARA ÖDEMELİ EĞİTİM Dilekçe lei (20$) Kayıt Parası: lei (10$) Yıllık Para: 350 EURO / 3 Taksit 2004 BAŞVURU Sınav şekli Nr. crt. Sınavların Türleri Ponderea 1. Yetenek sınavı (eleme) Kabul/Red Kabul/Red 2. Lise bitirme ortalaması 40% 3. Lisedeki Romence ortalaması 20% 4. Lise ortalaması 40% SINAVLARIN İÇERİĞİ Sınav - yetenek (seçmeli): Müzik COLEGIUL DE INSTITUTORI KEMAL ATATURK ADMITEREA înscrieri iulie Probele eliminatorii septembrie Graficul cu probele se afişează de pe 15 septembrie2004 ACTE NECESARE PENTRU ÎNSCRIERE Cerere de înscriere Diploma de bacalaureat în original Certificatul de naştere Avizul medicului 4 fotografii color tip buletin foaia matricolă PROPUNERI DE LOCURI Specializarea: Institutori Învăţământ Primar Direcţie de studiu: Limba Engleză Subvenţionate: 6 Cu taxă: 20 CUANTUMUL TAXELOR De înscriere: lei De înmatriculare: lei De şcolarizare: 350 EURO / anual plătibil în 3 rate TEMATICA Probelor de admitere Admiterea 2004 Nr. crt. PROBA DE CONCURS PONDEREA 1. Proba de aptitudini admis/respins Eliminatorie 2. Media de absolvire a liceului 40% 3. Media mediilor la disciplina Limba Română 20% 4. Media de bacalaureat 40% CONŢINUTUL PROBELOR Proba 1 de aptitudini: aptitudini muzicale În conformitate cu prevederile Acordului semnat între Universitatea Ovidius şi Universitatea Sakarza din Turcia, Colegiul de institutori Kemal Ataturk va organiza în perioada 30 august 12 septembrie cursuri de vară la limba şi literatura turcă pentru studenţii şi absolvenţii Colegiului, dar şi pentru toate cadrele didactice ce predau limba şi literatura turcă. Cursurile vor fi susţinute de conf. dr. M. Mehdi Arguzel şi lect. drd. Engin Omeroglu de la Universitatea Sakarya din Turcia. T.C. SAKARYA ÜNİVERSİTESİ REKTÖRLÜK, TÜRK DİLİ BÖLÜM BAŞKANLIĞI TÜRKÇE ÖĞRETİM PROGRAMI 1. GÜN Türkçe nin genel özellikleri, Türkçe nin dünya dilleri arasındaki yeri. Doç. Dr. M. Mehdi 1.2. Metinler yardımıyla okuma 2. GÜN 2.1. Ses bilgisi, Türkçe deki sesler ve seslerin sınıflandırılması. Doç. Dr. M. Mehdi 2.2. Metinler yardımıyla okuma 3. GÜN 3.1. Ses bilgisi, Türkçe deki sesler ve seslerin sınıflansırılması. Doç. Dr. M. Mehdi 3.2. Metinler yardımıyla okuma. 4. Gün 4.1. Türkçedeki sözcükler, sözcük yapısı, yapı bilgisi. Doç. Dr. M. Mehdi 4.2. Metinler yardımıyla okuma anlama, sözlü anlatım yapısı. 5. Gün 5.1. Türkçedeki sözcükler, sözcük yapısı, yapı bilgisi. Doç. Dr. M. Mehdi 5.2. Metinler yardımıyla okuma 6. GÜN 6.1. Türkçenin cümle yapısı, cümle bilgisi. Doç. Dr. M. Mehdi 6.2. Metinler yardımıyla okuma, 7. GÜN 7.1. Türkçenin cümle yapısı, cümle bilgisi. Doç. Dr. M. Mehdi 7.2. Metinler yardımıyla okuma, 8. GÜN 8.1. Türkçenin cümle yapısı, cümle bilgisi. Doç. Dr. M. Mehdi 8.2. Metinler yardımıyla okuma 9. GÜN 9.1. Türkçenin cümle yapısı, cümle bilgisi. Doç. Dr. M. Mehdi 9.2. Metinler yardımıyla okuma anlama, sözlü ve yazılı anlatım çalışması. 10. GÜN Türkçenin cümle yapısı, cümle yapısı Metinler yardımıyla okuma anlama, sözlü ve yazılı anlatım çalışması. Doç. Dr. M. Mehdi Festivalul GRIGORE CHIAZIM - ediþia a XI a Stam de vorba cu d-na Şachir Sureya secretar general al U.D.T.R. Rep. D-na Şachir Sureya în ce perioadă s-a desfăşurat Festivalul Grigore Chiazim? Ş.S.-În perioada iulie a avut loc la Măcin, ediţia a X1a a Festivalului Grigore Chiazim.Organizarea acestui festival a fost susţinuta financiar de către U.D.T.R. Rep. - Ce ne puteţi spune despre participarea ansamblurilor atât din ţară cât şi de peste hotare? Ş.S. - Au participat mai multe ansambluri din ţară şi din străinătate. Vineri, în data de23iulie,a participat din Israel ansamblul folcloric Albadia. Tot vineri a participat din Ungaria ansamblul folcloric Cancalin şi din Republica Moldova Mărţişorul. Sâmbătă, pe data de 24 iulie a participat din Serbia ansamblul folcloric Navaoselo. Tot din Serbia un alt ansamblu folcloric Satu Nou care a prezentat şi dansuri populare româneşti iar din Turcia a participat ansamblul folcloric Fethiye Merkez Ataturk. Închiderea festivalului s-a făcut de către ansamblul Sureya din Techirghiol care este ansamblul U.D.T.R. A fost o asistenţă foarte mare. A fost o atmosferă de veselie şi de bucurie. Toţi participanţii au rămas plăcut impresionaţi. Rep. - U.D.T.R. va susţine şi în anii următori acest festival? Ş.S. - Sperăm ca şi în anii care urmează să continue festivalul Grigore Chiazim, bineînţeles, tot cu susţinere financiară din partea U.D.T.R., cu toate că la festivalul din acest an organizatorul d-ul Bayar Chiazim care este şi preşedintele filialei U.D.T.R. la Măcin a propus o implicare serioasă financiară şi din partea Consiliului Local Măcin şi eventual a comunităţii turcilor din Măcin. Este foarte important, că, asemenea festivaluri au loc, comunităţile se strâng laolaltă şi cu ocazia aceasta se cunosc mai bine între ei, fie că sunt din Măcin, fie că sunt din străinătate încă o dată demonstrăm că suntem o punte de legătură între România şi celelalte ţări unde trăiesc comunităţi ale turcilor şi chiar comunităţi ale românilor pentru că aşa cum trăiesc în Măcin turci trăiesc şi români şi alte minorităţi.un exemplu concret este ansamblul Mărţişorul din Republica Moldova care este un ansamblu de dansuri româneşti de fapt au venit şi au prezentat dansuri româneşti pentru românii din Măcin iar ansamblul de dansuri turceşti a prezentat pentru turcii din Măcin dar şi pentru românii din Măcin. Noi. U.D.T.R.. ne propunem şi dorim să susţinem întotdeauna festivalurile de acest fel, fie că sunt folclorice fie că sunt de muzică uşoară, de poezie sau de dans turcesc.considerăm că este menirea noastră să fim alături de comunitatea turcă din România, să-i sprijinim permanent dar este nevoie de o implicare foarte serioasă a tuturor etnicilor turci din România şi să-şi ia foarte în serios datoria pe care o au faţă de turcii care trăiesc aici, faţă de românii care trăiesc aici, faţă de ţara în care trăiesc şi trebuie să fim uniţi şi să demonstrăm că într-adevăr suntem turci cu adevărat, oameni cu demnitate, oameni simpli care îşi propun întotdeauna să facă numai lucruri bune şi frumoase în jurul lor. Rep. - Mulţumesc. Ş.S. - Mulţumesc şi eu. Interviu realizat de Iomer Subihan FIDANLAR - un grup de copii talentaþi D-na Ahmet Melec sunteţi coordonatoarea grupului Fidanlar a U.D.T.R.. Ne puteţi prezenta acest grup? A.M. Grupul Fidanlar în traducere Tinere vlăstare este format din 16 copii, 8fete şi 8 băieţi. Acest grup a fost format în anul 1999 cu copii din toate localităţile judeţului Constanţa. Anul acesta componenţii grupului beneficiază de costume noi aduse din Turcia. Rep. - Ce ne puteţi spune despre activitatea grupului din ultima perioadă? A.M. - În perioada 30mai-5iunie am participat la a Xa ediţie a Festivalului Copiiilor din Lumea Turcă desfăşurat la Istanbul. Între 11iulie şi 15 iulie am fost la a 4a ediţie a Festivalului de Folclor Turc din Balcani de la Kîrdjali, Bulgaria. Recent ne-am prezentat la Zilele Techirghiolului în cadrul Festivalului Copiilor cu două dansuri specifice turceşti.la toate acţiunile la care a participat grupul nostru, a fost recompensat cu diplome şi premii. Rep.: - Mulţumesc. A.M.: - Mulţumesc şi eu. Interviu realizat de Iomer Subihan

5 - August / Ağustos 2004 pagina / sayfa 8 pagina / sayfa 9 Camilerdeki Yaz Kurslarına Büyük İlgi Her yaz tatilinde olduğu gibi bu sene de camilerde yaz kursları devam etti. Çocukların okul derslerinden çıkıp camilerde ders almaları bizim için büyük bir sevinç. Bu kurslar başlamadan önce tüm vaazlarda, gazetemizde, radyo kanallarında duyuru yapılmıştı ve bu çalışmaların boş olmadığını, camileri ziyaret ederek gördük. Önceki senelere bakarak bu sene camilerimiz yüzlerce dinini öğrenmek isteyen Müslüman çocuklarıyla doldu. Camiler arasındaki yarışmalar neticesinde yaz kurslarından ne kadar istifade ettiklerini görüyoruz. Bu yıl Tuzla Camii öğrenciler arasında bir yarışma düzenleyerek örnek bir davranış gösterdi. Müftülük yöneticilerini, Romanya Demokrat Türk Birliği, Romanya Demokrat Türk Tatar Birlikleri, çocukların ailelerini ve köy halkını davet ederek teşvik edici bir proğram düzenledi. Minicik çocuklarımız Kur an-ı Kerim okuyarak bulunan misafirlere duygusal ve gururlu anlar yaşattılar. Bu başarı en çok velilerin başarısı, onlar tatil demeden çocuklarını camiye gondererek evlatları için en güzel ve hayırlı olanı yaptılar çünkü dinimizi öğretmeleri anne ve babanın çocuğun üzerindeki görevlerinden biridir. Y a z k u r s l a r ı n ı n sonuna yaklaştığımız bu günlerde camilerdeki bu dini hizmetlerin gelecek senelerde de daha güzel olmasını temenni ediyoruz. Firdevs Veli Festivalul Pro Etnica 2004 Peste 600 de participanţi au participat în acest an la Festivalul ProEtnica, festival desfăşurat anul acesta în perioada august. Organizatorii editiei a patra a festivalului au reuşit de data aceasta să dea un contur internaţional acestui festival al tinereţii şi spiritualităţii româneşti. Coordonatorul Festivalului ProEtnica şi preşedintele CEIT Adrian Ivanitchi a avut şi generoasa idee de a relansa muzica folk în compania poeziei limbilor minorităţilor naţionale din România. Cele trei secţiuni: Viaţa de drept, Viaţa economică şi Viaţa spirituală a avut o participare largă, dar din păcate formată numai din rândul minorităţilor etnice. Am fi dorit să existe şi persoane din cadrul instituţiilor administrative şi de stat pentru ca proiectele şi doleanţele etnicilor minoritari să prindă pe viitor viaţă.. La ediţia din acest an a Festivalului ProEtnica au participat şi o serie de figuri proeminente din cadrul comunităţilor etnice, nu numai deputaţi sau senatori, ci şi scriitori, artişti, meşteşugari şi experţi în gastronomia tradiţională specifică fiecărei etnii. Cât despre partea artistică, dacă anul trecut publicul din Cetate era poate nehotărât uneori dacă să meargă la scena de la Biserica Mănăstirii sau la cea din Piaţa Cetăţii, în acest an spectatorii s-au decis mai uşor pentru că a existat o singură scenă în Cetate, mai precis în Piaţa Cetăţii. Acolo au evoluat toate formaţiile care reprezintă comunităţile etnice, iar seara, de la 20:30 până la 22:30 s-a desfăşurat o secţiune de muzică şi poezie, un fel de cenaclu literar în aer liber, la care au participat poeţi şi prozatori locali, din ţară şi străinătate, plus solişti de muzică folk sau alte genuri mai uşoare, mai simplu de cântat şi faţă de public. Jos, pe scena din Piaţa Sigma, pe lângă 4-5 spectacole pe seară ale comunităţilor etnice, au urcat trupe care, unele din ele, n-au mai fost la Sighişoara, la nici unul dintre festivaluri: Cargo, VH2, Direcţia 5 şi în încheiere, bine-înţeles, prietenii noştri de la Desperado. Organizatorii ediţiei 2004 a Festivalului ProEtnica au fost Centrul Educaţional Interetnic pentru Tineret Sighişoara, coorganizatori, toate comunităţile etnice invitate. Trebuie menţionat faptul că aceste comunităţi nu sunt numai simpli participanţi, ele au reprezentate în programul festivalului şi au venit cu voluntari proprii, iar cheltuielile de drum, precum şi alte cheltuieli aferente au fost suportate de uniuni. Publicaţia festivalului, Agora, spre deosebire de anul trecut, a beneficiat acum de implicarea ziariştilor cu experienţă în scrierea materialelor. O noutate este aceea că au fost invitaţi şi reprezentanţi ai comunităţii aromâne. Acest festival a adus în primul rând comunicare, prietenie şi cunoaştere între participanţi. Uniunea Democrată Turcă din România, a fost prezentă şi anul acesta la toate secţiunile festivalului reuşind să obţină aprecieri elogioase. Viaţa spirituală, iniţiată de doamna Abdulla Gulten şi desfăşurată sub patronajul ei, dovedeşte deschiderea turcului musulman spre cunoaştere şi dialog. Este dovada culturii anatoliene pe care turcii din România au reuşit să o păstreze şi s-o transmită din generaţie în generaţie. Formaţiile Mehtap şi Delikanlilar au primit vii aplauze atât pentru costumele tradiţionale cât şi pentru eleganţa dansului şi autenticitatea cântecelor Rumeli. Patiseria turcească nu s-a lăsat nici ea mai prejos. Delicatesurile realizate de minunatele noastre doamne şi domnişoare au atras numeroşi localnici şi turişti străini, care nu pridideau să aducă laude tuturor femeilor din comunitatea noastră. Mulţumim în încheiere organizatorilor şi principalului finanţator, Ministerul de Externe al Germaniei, pentru acest dar minunat, Festivalul ProEtnica, care se doreşte să devină o tradiţie. A.G.

6 - August / Ağustos 2004 pagina / sayfa 10 pagina / sayfa 11 Ziua Victoriei, Ziua Armatei din Turcia Fiecare popor are o zi în care pământul ţării se luminează. Din el ţâşnesc ruguri de flăcări şi aerul se îmbălsămează cu miros de mosc şi smirnă. O asemenea zi există şi pentru poporul turc. Este 30 August, zi de triumf, zi de victorie. De fapt, multele victorii ale poporului turc sunt legate de această lună aleverii. 26 august 1071, lupta de la Malazgrit. Prima mare victorie. Atunci turcii au deschis porţile Anatoliei. Apoi au urmat altele. Dar cea mai mare victorie a fost lupta câştigată la Dumlupinar. După 4 luni de lupte crâncene, Turcia a reuşit să elibereze ultima palmă de pământ al ţării de sub ocupaţie străină, aşa cum marile puteri hotărâseră la Sevr, în In cele 4 luni poporul turc a dat de suflete de tineri, bătrîni, copii, bărbaţi şi femei înarmaţi cu arme, furci, topoare, securi, cuţite şi săbii s-au jertfit pentru ţară şi popor. Pentru ei, şi pentru toată armata Turciei, ziua de 30 August, zi scrisă cu roşul sângelui vărsat, este declarată Ziua Forţelor Armate din această ţară. In memoria tuturor ostaşilor căzuţi la datorie, în memoria marelui conducător,ataturk şi a tovarăşilor lui de luptă, ne închinăm cu respect, iar armatei turce precum şi întregului popor turc, le dorim sănătate şi multă linişte în curtea ţării lor. ZAFER BAYRAMI, Hepimizin Bayramıdır Ben bir Türk üm diyebilmesi için Türk tarihini ve kültürünü iyi tanımalıysın. İşte Türk tarimizde altın sayfaları yazdıran Ağustos ayı, Mukaddes Zafer Ayımız her sene gibi bu senede beraber kutlamaktayız. Bu ay Türk tarihine en büyük zaferlerinden biri olan Başkumandanlık Meydan Muharebesi ni kazanılması hiç kolay olmadı. Osmanlı Devleti nin 1918 yılında imzalamak zorunda kaldığı Sevr Anlaşmas ndan sonra düşman devletler tarafından işgal edilen Anadolu toprakları tam 4 yıl süren bir mücadelenin sonuncunda 30 Ağustos 1922 de tekrar bağımsızlığına kavuştu. Önce Balkan Harbi, sonra Çanakkale Savaşı ve ardından gelen Birinci Dünya Savaşı, insanları çaresizliğe itmiş. Sadece Çanakkale Savaşın da 250 bin insan şehit verilmişti. Evde erkeğini kaybeden Anadolu kadını, etim kalan yüzlerce Türk çocukları, Rumeli ve Anadolu çocukları, eşlerine,babalarına yardım etmişlerdir. Silahı olan silah, olmayan evde ne varsa; kılıç, bıçak, balta, kürek alarak cepheye koşmuştu ve bir büyük inaçla zafer kazanılmıştı. Türk tarihimiz parlak zaferlele doludur, fakat Dumlupınar zaferi, Türk Cumhuriyeti nin temeli sağlanmıştır. Vatan ve Bayrağı için Şehid olan Kahraman askerlerimizi şukranla anmalıyız. Malazgirt te, 1071, Ağustos ayının 26. günü bir avuç Türk askeri Anadolu nun kapılarını açmış ve yeni sahibi olduğu belgelenirken, Dumlupınar da bunun sonsuza dek olacağı ilan edildi. Bu düşüncelerle 30 Ağustos Zafer Bayramı nı kutluyorum. Zafer Bayramımız Kutlu Olsun! Gülten Abdula PAGINI DE LECTURA ÎNFLORIREA APELOR Priviţi aceste şezlonguri, aceste mese de marmoră, aceste scânduri aşezate una lângă alta. Priviţi-le! Toate acestea sunt eu. În grădină am plantaţi doi brazi, doi fagi, doi mesteceni. Brazii sunt uzi, fagii desfrunziţi, iar mestecenii se luptă între viaţă şi moarte. Cu mulţi ani în urmă am sădit un prun,dar nu s-a prins. Apoi am încercat un agud. Dar nu s-a prins nici acesta... Atunci mi-am zis: Asta e soarta soarta mea. Ce să-i faci? Nici măcar un pom nu pot avea Acum privesc fâşia de nisip, cele câteva trepte cu uşi sparte şi vopseaua scorojită, cele trei duşuri ruginite de vreme. Doar acestea mi-au rămas. Sunt ale mele sau pot spune: Sunt eu. Nopţile, beţivii vin să se urineze în cabinele roase de timp şi umezeală. Din această cauză peste tot persistă un miros de materii fecale. E un miros infect. Apoi, în nopţile de vară bărbaţi cu figuri dubioase aduc femei. Mi-e frică de aceşti bărbaţi, dar nu scot un cuvânt. Anunţ poliţia, dar răspunsul e mereu acelaşi: Mai lasă-ne în pace. Nu-i treaba noastră Ar trebui să-i intereseze. Nu-i aşa?... În fiecare zi, mă trezesc la şase şi un sfert. Uneori, la şase şi jumătate. Mă trezesc odată cu lumina zilei ce-mi străbate camera de la un capăt la altul. Vara, soarele este strălucitor, iarna însă lumina lui este rece, albastră, de parcă ar fi de ghiaţă. De multe ori mi se pare că aud dangătul clopotului de la biserica din apropiere şi mă întreb. Oare chiar a bătut clopotul. E dangătul lui? Nu. Uneori, în vis mi-apare o biserică creştină cu toate uşile închise. Oră târzie de noapte. Lună plină. Sunt fugărit. Biserica miapare undeva, în faţă. Alerg spre ea. Turnul clopotniţei învăluită aproape jumătate în nori se înalţă spre cer. În razele lunii, crucea mă priveşte şi strălucirea ei e mai tare. În momentul în care mă trezesc străzile din faţa bisericii dispar. Biserica rămâne undeva în mijlocul câmpiei. În jur nici o licărire. În umăr simt lovitura unui cuţit. Fug spre uşa de la intrare. Uşa nu se deschide. Bat cu pumnii. Bat cu disperare. Dar uşa rămâne închisă. Alerg la uşa din spate. Dar şi aceasta este închisă. Încerc toate uşile. Nici una nu se deschide. Din interior o muzică a morţii ajunge până la mine. Privesc crucea din vârful turlei care ba se măreşte, ba se micşorează. Mă simt un om al păcatului. Singuratic, fără frate, fără soră, un străin. Şi toate acestea mi le aminteşte crucea din vârful turlei. Apoi durerea lăsată de cuţit îmi străbate trupul. Unde s-a înfipt? În umăr, în spate? În mâna cui se află cuţitul, mă întreb. Nu ştiu. Încet durerea dispare. Mâinile sunt vâscoase. Cu ce oare? Nu ştiu. Nu văd nici o culoare. E alb, e negru? Oare mâinile mele sunt pătate de sânge? Nici asta nu ştiu. Sau, poate port în mâini creierul, măruntaiele trupului meu. Cine ştie? Orice poate fi. Doar e vis. Cu adâncă părere de rău visul se rupe brusc. Dar ce spuneam? Da Mi-am adus aminte. Chiar de n-am mai visat acel groaznic vis cu înfigerea cuţitului, în fiecare dimineaţă la şase şi un sfert sunt în picioare. Ies din cameră şi merg de-alungul coridorului. Saboţii de lemn scot un zgomot care-mi sfredeleşte creierul. De aceea îi scot şi merg desculţ. Sigur că îmi îngheaţă picioarele, dar v-am spus, zgomotul saboţilor e insuportabil. Nu mi-a trecut prin minte şi nici nu m-am gândit să pun un covor. Pesemne nici tata nu s-a gândit. Aici e doar o pensiune modestă, nu un hotel de lux. Şi apoi, nici nu ştiţi ce fel de locatari are pensiunea. Toţi intră cu picioarele murdare de nisip, aruncă pe jos mucuri de ţigări încă fumegânde, prăjesc cârnaţi lăsând mirosul de prăjeală să pătrundă peste tot. Aşa că ce le mai trebuie covor? Dar ce mai spuneam? Da. După ce mă scol, merg de-alungul coridorului până la uşa principală alături de care se află baia. Robinetele sunt uzate, defecte din care se scurge necontenit apa. De aceeea le-am închis pe toate. N-am lăsat decât robinetul central. Aşa că în fiecare dimineaţă fac acelaşi lucru.mă scol, merg până la uşa pricipală; deschid robinetul de la baie, mă spăl pe mâini, pe faţă, umplu ceainicul cu apă. Închid robinetul. Apa este foarte rece. Poate din cauza conductelor care sunt la suprafaţa solului. Ce să-i faci? Clădire veche, instalaţie veche Iarna se întâmplă să mai şi îngheţe.apoi ce mai fac? Nu mai fac nimic. Da. Mai fac câte ceva, dar fără o legătură cu viaţa mea. De aceea nu le dau impotanţă, sau poate că nu m-am gândit prea mult la ele. Poate că în ochii multora sunt doar o urmă, o pată mare şi densă. Spre exemplu, când mă aflu într-o cafenea, aşezat la masa din mijloc, cei din faţa mea nu-i văd pe cei din spatele meu. Pentru a-i vedea sunt nevoiţi să se mişte, să se întoarcă, să-şi mişte scaunele când spre dreapta cînd spre stânga, pe când eu, stau tacticos şi sorb în linişte ceaiul. Dar, nici asta nu se întâmplă prea des. Uneori îmi spun: Acil, nu mai sta în cafeneaua asta, la masa asta, când sunt atâtea locuri frumoase, parcuri, cinematografe. Aici până şi ploaia este altfel. Străzile sunt pline de fete vesele, frumoase, cu părul lung şi mătăsos. Scoală-te! Nu mai sta! Mă ridic şi plec. Fiecare stradă, fiecare colţişor îmi răneşte sufletul. Ştiţi, când eram tânăr săream în apă de la 4 metri. Atunci trăiam. Eram Eu. Cu mersul mândru, cu mâinile în şold apăream pe pontonul ce acuma e părăsit şi ruginit. Eram ca un vis frumos colorat. Nisipul strălucea pe trupul meu bronzat şi aprins de flăcările tinereţii. Eram ca valul mării, o dorinţă, o aşteptare, o alergare. Acum sunt ca o bibliotecă părăsită,cu cărţile prăfuite. Sunt ca o carte ce n-a fost citită vreodată. Sunt tăcut, ursuz şi plictisitor. Ba chiar rău, uneori, datr nimeni nu ştie ce-i în sufletul meu. Ce-i mai rău e că nu interesez pe nimeni. Nimănui nu-i pasă de mine. În zadar stau ore în şir la cafenea. Arunc o privire fugară peste ziarele muşteriilor. Mă uit la pensionarii care scriu câte o petiţie, câte o reclamaţie cerând ba una, ba alta. Sunt musafir nepoftit al discuţiilor ce se poartă cu privire la meciurile de duminică. Timpul trece şi nimic nu se schimbă. Încep să mă plictisec chiar de mine însumi. Ajung să nu-mi suport nici măcar proprile-mi degete.. Nu suport nici ceaiul, nici buzunarele adânci ale paltonului, nicii nasturii de la cămaşă. Nu suport nimic din tot ce-mi aparţine. Şi atunci îmi spun:

7 - August / Ağustos 2004 pagina / sayfa 12 pagina / sayfa 13 Allah de ce toate astea? Ce plictist sunt! Nu mai pot suporta nici pe mine. Nu pot purta o discuţie serioasă. Nu pot face o glumă, nu pot fluiera. Mi-a dispărut umorul. Nici măcar o vorbă de alint unei femei nu pot spune. Să fiu chiar atât de ursuz? Nu ştiu. Poate exagerez. Oare ce cred cei din jurul meu, când mă văd? Spre exemplu funcţionarul de la poştă, doamna care trece în limuzina neagră, lucrătorul care strânge resturile rămase de la măcelărie, fata de la spălătoria din colţ, copiii, avocatul, toţi mă privesc de parcă aş fi vinovat de ceva. Poate numai aşa mi se pare mie. Stau şi mă întreb. Oare cerşetorul orb, dar să nu-l pun pe acesta, ci mai bine pe cel fără un picior, din pasaj, care zdrăgăne toată ziua la chitara lui, ce gândeşte când mă zăreşte? De ce-i amestec? Dacă aş şti că-i amintesc de ceva, orcât de mărunt ar fi, cred c-aş fi mai atent cu mine. Nu mai pot sta la cafenea. Şi dacă nu stau, ce rezolv? Ies şi mă îndrept spre scuarul din port să cumpăr chebab. Cer un pilah cu chebab şi încep să mănânc încet şi liniştit privind cu atenţie la cei din jur. Prin faţa mea trec vesele şi zâmbitoare fetele de la cursul de croitorie. Au gleznele groase şi părul lung. Se spune că fetele cu glezne groase nu au căutare. Dar mie îmi face plăcere să le privesc. Este singura plăcere ce-mi este permisă. Ospătarul mi-aduce nota de plată. Plătesc fără să iau restul. Aceşti oameni mă cunosc De ani întregi sunt clientul lor. Ei îi cunosc pe toţi. Cunosc autobuzul ce trece de trei ori pe zi prin faţa primăriei ba chiar şi pisica cu coada retezată, care vine în fiecare dimineaţă să-şi ia porţia de mâncare din lada cu resturi a chebabciului. Mă ridic greoi şi plec spre casă, să mă culc. Dorm. Dorm tot timpul. De multe ori când mă trezesc, soarele a asfinţit demult şi noaptea şi-a lăsat voalul de caşmir întunecat. Mă scol, merg la robinetul central, mă spăl, pregătesc ceva de mâncare... îmi clătesc gura, îmi spăl mâinile şi picioarele. Apoi închid plictisit robinetul. Privesc marea înfuriată cu valurile ei înspumate şi întunecate. În depărtare se văd licărind luminiţe multicolore. Aşa se fac simţite insulele. În aceste insule se ascunde tinereţea mea. De aceea poate lumina lor mă linişteşte. Mă culc şi încep să aştept. Aştept să vină cineva. O prostiuată fugărită care-şi caută salvarea, unul urmărit de poliţie ba chiar şi un hoţ gata să fure ce a mai rămas pe aici. Dar să vină odată. Să vină măcar unul, să lovească cu pumnii în uşă şi eu să alerg în picioarele goale şi să-i deschid. Aştept. Aştept să vină o femeie, să se cuibărească în braţele mele şi eu să-i dau liniştea. La urma urmei să vină şi un asasin. Să mă lovească cu lama ascuţită şi cuţitul să se înfingă adânc, până la prăsele. Să simt durea cum mă pătrunde. Aştept să vină cineva. Aştept să se întâmple ceva. Dar să se întâmple odată! Vorbesc atât de puţin încât am uitat să port o discuţie serioasă cu cineva. Adorm. Dorm mereu. Şi ştiţi de ce? Pentru că visez. Şi visele îmi fac bine. Acolo sunt în plină acţiune. Din robinetele stricate apa se prelinge mereu. Dacă aş lăsa robinetul deschis aţi auzi şi voi zgomotul apei. Dacă vreţi îl pot deschide. Am putea asculta împreună. Încep să socotesc. Pensiunea are opt camere şi o bucătărie comună. Angajaţi doi bărbaţi şi două femei pentru grupul sanitar, câte doi pentru baie şi doi grădinari pentru cele două grădini; una în faţă pensiunii şi cealaltă în spatele ei. Trebuie să schimb instalaţia de apă. Duşurile sunt de mult uzate. Socotesc şi socotitul se termină brusc. Încep să-mi amintesc de vara când mi-a plecat ultimul locatar. Atunci marea începuse să-şi anunţe sfârşitul. Am suferit mult. Era un om în vârstă. Îmi spunea că are o fată şi un băiat, dar nu i-am văzut niciodată.. Bătrânul venea în aprilie şi pleca în noiembrie. Pe peretele din cameră ţinea un calendar mare peste care în fiecare dimineaţă tăia cu creionul scurgerea timpului. În nopţile călduroase şi senine ne aşezam, în curtea geamiei de lângă pensiune, la masa de marmoră şi tăifăsuiam până în zori. Îmi povestea despre copiii care doreau să-l ia la ei, dar el nu vroia să fie dependent de nimeni. Dorea să fie liber. Spunea adevărul sau nu, ce importanţă are.în ultima zi, cu câţi ani în urmă să fi fost? Da, în anul când marea începuse să-şi schimbe culoarea. Din albastru devena uşor uşor verde. Culoarea verde a algelor o transformau într-o grădină. Era o adevărată înflorire a pei, dar ce păcat!. Această înflorire ca şi cântecul de lebădă anunţa sfârşitul, moartea.. În anul acela, înainte de a pleca, bătrânul mi-a spus: Acil, mi se pare că anul acesta a fost ultima mea vacanţă petrecută la tine. Culoarea mării îmi dă de veste. Dimineaţa, un taxi mare s-a oprit la uşa pensiunii. Bătrânul şi-a luat rămas bun, s-a urcat în maşină, dispărând cu totul. Plecase pentru totdeauna. De atunci nimeni nu a mai venit. Nimeni. Marea a murit încetul cu încetul. De la plecarea ultimului locatar, totul e pustiu. Un pustiu înfricoşător. Cum să vă explic? Singurul zgomot îl produc doar eu. Merg şi aud zgomotul picioarelor mele. Mănânc şi mestecatul produce un zgomot specific. Scârţâitul scaunului pe care mă aşez, plapuma trasă peste cap, răsuflarea... toate sunt zgomote produse de mine. Sunt sunete pe care altădată nici nu le percepeam. Dar, acum totul mă enervează. Până şi zgomotul mării. Vreo două nopţi n am putut dormi din cauza muezinului de la geamia din colţ. Alerg prin camerele părăsite şi goale. Ţip şi ecoul mi se întoarce ca o lovitură de bici. Am crezut că voi muri. Dar cum omul se obişnuieşte cu toate, m-am obişnuit şi eu. Dacă sunteţi atenţi, veţi auzi vocea mea. Acil strig şi ecoul îmi răspunde AAACCCIIILLLL! Înainte moartea nu era atât de aproape sau nici n-o doream măcar. M-am hotărât să plec. Am închis pensiunea şi am plecat într-un oraş lipsit de mare. Am găsit o pensiune asemănătoare cu a mea, dar totuşi deosebită. Am luat o cameră. Când să mă întind în pat simt arcurile tari că-mi străpung pielea. Paturile mele aveau saltele groase din bumbac. Ar trebui să le schimb, mi-am zis. Locatarii, în mare parte sunt familişti cu copii. Pe la miezul nopţii femeile, îmbrăcate sumar, pregătesc mâncarea celor mici. Bretelele cămăşilor de noape, căzute dezvelesc un umăr alb ca lapte, semn că soarele n-a ajuns niciodată pe acolo. Somnorose, în timp ce mestecă făina de orez pentru sugari, trag cu poftă din ţigările şterpelite din buzunarele bărbaţilor. Râd, se scarpină şi nici nu ţin seama de privirile mele flămânde de dorinţi erotice, aţintite asupra lor. Le pac privile şi stângăcia mea. Scap din mână paharul şi până ce acesta să se facă ţăndări, ele râd, iar râsul lor se împrăştie odată cu zgomotul lăsat de paharul spart. continuare în pag. 13 ÎNFLORIREA APELOR urmare din pag. 12 Nu le mai iau în seamă şi trec pe lângă ele socotind. Mă gândesc la pensiunea mea. Deci ce-mi trebuie? Paturi noi. Cele vechi s-au ros de umezeală. Va trebui să fac unele reparaţii, să înlocuiesc lemnul ros de carii, ploi şi vânt ale balcoanelor, să zugrăvesc pereţii scorojiţi. Înainte, în fiecare primăvară cumpăram 31/2 kg de vopsea. Cu puţin diluant mi-ar ajunge şi acum. Va trebui să cumpăr şi scaune. Din 35, câte aveam, nu mi-au rămas decât patru. Restul le-am ars iarna trecută. După renovare totul va fi frumos ca altădată, în tinereţea mea. Brusc visul se rupe. Mâine dimineaţă buldozerele vor rade totul. De ce? Vor să asaneze o parte din mare, să facă un parc mare de distracţii. Veţi întreba de ce nu m-am opus. Ei bine, am mers peste tot, până şi la un avocat, dar am primit acelaşi răspuns: Nu putem face nimic. Marea e a statului. Poţi cere doar ceva mai mult la despăgubire. Dar eu ce să fac cu banii dacă marea e moartă Toţi îmi spun că se va costrui un parc mare plin cu verdeaţă, dar nimeni nu-mi spune ce se vor întâmpla cu viaţa şi amintirile mele. Privesc femeile întinse la soare, privesc copiii gălăgioşi ridicând castele de nisip, ce mâine nu vor mai fi. Privesc tinerele ce ies din mare, cu sânii treziţi la viaţă, privesc boabele de apă sărată ce se preling din păr pe sânii aproape goi aşteptând să fie sorbite de buzele flămânde ale tinerilor bronzaţi de arşiţa soarelui. Câte o barcă cu motor trece acoperindu-le pentru o clipă în valuri. Le mai privesc încă odată de parcă aş dori să duc cu mine imaginea lor. De pe ponton urc în turn. De aici sar în apă şi înot spre geamandură fără să scot capul. Fetele mă privesc. Eu însă nu le mai văd. În faţă îmi apare tata stând la masa lui de sub brazi, femei fumând pe ascuns din ţigările şterpelite de la bărbaţii lor, apoi omul cu îngheţata care vine uşor spre mine oferindu-mi sortimentele lui de îngheţată cu lămâie, cu frişcă, cu vişine... Dar mie îmi mai trebuie 17 robineţi, 17 paturi cu arcuri... Gulten Abdullah Limbajul juridic otoman Începînd cu acest număr vom încerca să prezentđm un mic dicţionar de termeni şi expresii privind limbajul politico-juridic compartimentat pe război, pace şi comerţ realizat de Viorel Panaite avînd ca referenţi ştiinţifici pe prof.dr. Mihai Marin şi conf. dr. Bogdan Mugurgescu. PEŞKEŞ (dar, cadou, plocon) Trimiterea de daruri era o cutumă protocolară larg răspîndită în evul mediu, pe care o regăsim şi la curtea otomană, fiind practicată atât în raporturile cu marile puteri europene cât şi în relaţiile cu ţările române. În relaţiile internaţionale ea simboliza în general buna înţelegere între doi conducători politici, dar în anumite cazuri darul însemna depunerea unui omagiu faţă de un suveran mai puternic şi asumarea fidelităţii faţă de acesta. Nici în lumea turcilor oguzi lucrurile nu austat altfel, după opinia lui Thasin Gemil, care făcea trimitere pentru argumentaţie la celebra Cronică a oguzilor Oguzname) scrisă în secolele IX-XI. Celui care se supune poruncii mele îi accept darurile şi îl socot prietenul meu ar fi spus Oguz han. În relaţiile Imperiului otoman cu ţările române, deşi darurile au fost practicate şi înainte de , structura şi locul peşcheşurilor în cadrul celorlalte obligaţii ale domnilor faşă de Poartă au fost reglementate în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. În acest proces nu actele solemne au jucat rolul esenţial ci procedura cutumiară. Trimiterea de daruri (peşkeş, avaid/avaiet, hedaza) în acelaşi timp cu tributul pentru sultan şi marii demnitari otomani era consemnată ca obicei în multe documente din secolele XVI-XVIII. Confirmarea acestei practici cutumiare se făcea chiar cu brevete de investitură acordate voivozilor români, precum cele pentru Mihnea II Turcitul, din 1577 şi 1585, sau Alexandru Iliaş din Astfel, putem citi în textul din 1577 cum voivodul prospăt confirmat pe tronul Ţării Româneşti, Mihnea II Turcitul, I se cerea să trimită sultanului la vreme şi fără lipsuri, ceea ce s-a obişnuit a se da din vechime (kadimden verilegelen nesneleri), iar unor înalţi dregători ai Porţii-numindu-se pe marele vizir şi pe beilerbeiul Rumeliei- să trimită an de an ceea ce li se dădea până acum, fiecăruia în parte, potrivit vechiului obicei. Documentele otomane nu consemnează numai cererea insistentă a Porţii de a se trimite peşcheşurile obişnuite odată cu tributul dar şi trimiterea efectivă a acestora. Astfel, avem izvoare despre trimiterea peşcheşurilor de haracţ în de către Matei Basarab, în 1711 de Constantin Brâncoveanu, în 1714 de Ştefan Cantacuzino, toţi procedând potivit obiceiului (adet îzere) Într-un telhţs al marelui vizir din se vorbeşte despre peşkeş-ul adus de oamenii lui Matei Basarab, odată cu haraciul, peşkeş ce constaconform obiceiului- din 20 de pungi cu guruşi, o blană de samur şi o blană de râs. După tipologia operată de Mihai Maxim, peşcheşurile erau de două feluri: a) peşcheşuri anuale oficiale,numite şi peşkeşuri de haracţ pentru că erau trimise odată cu tributul la Poartă. Elr constau din bani, dar şi din şoimi, cai, blănuri scumpe(samur, veveriţă, râs), colţi de morsă, stofe etc., iar destinatarii erau sultanul şi marii dregători (marele vizir, defterdarul etc), b) peşcheşuri ocazionale, în care erau înglobate darurile oferite la Poartă cu ocazia confirmării pe tron a domnului (ulterior, darea de mucarer) şi obţinerii beratului de domnie, la schimbarea sultanului, la naşterea şi circumciziunea fiilor sultanului,la întoarcerea din campaniile victorioase, la venirea unui funcţionar otoman în principate etc. Tendinţele legate de peşcheşuri, care pot fi observate pe durată lungă, erau să crească cuantum, să se diversifice în privinţa sorturilor, să se înmulţească numărul demnitarilor otomani vizaţi, să se transforme în dări regulate,obişnuite (M.Maxim). Numărul şi cuantumul peşcheşurilor au crescut devenind în secolul XVIII-lea din ce în ce mai insuportabile pentru domni, care de multe ori se îndatorau, sperând într-o recuperare rapidă din ţara dată spre guvernare.

8 - August / Ağustos 2004 pagina / sayfa 14 pagina / sayfa 15 ZÜBEYDE HANIMA MEKTUBU 1 Ağustos 1920 Muhterem valideciğim, İstanbul dan ayrılışımdan beri sizlere ancak birkaç telgraftan başka bir şey yazamadım. Bu sebeple büyük merak içinde kaldığınızı tahmin ediyorum. Bilhassa, hakkımda ötekinden berikinden ve gerek gazetelerden işittiğiniz tamam olmayan haberler şüphesiz merakınızı artırmıştır. Şimdi vereceğim bilgilerle tahmin olacağınız için endiºe duyacak hiçbir ºey yoktur. Biliyorsunuz ki İstanbul da iken yabancı devletler, devleti ve ulusu fevkalade sıkıştırmakta ve millete hizmet edebilecek ne kadar adamımız varsa hepsini hapis ve tevkifle, bir kısmını da Malta ya sürerek herkesi sıkıntıya sokmakta pek ileri gidiyorlardı. Bana nasılsa ilişmemişlerdi. Fakat 3. Ordu Müfettişi olarak Samsun a ayak basar basmaz İngilizler benden ºüphelendiler, Hükümete benim gidiº nedenimi sordular. Nihayet İstanbul a çağırılmamı istediler, bunda ısrar ettiler. Hükümette beni kandırarak İstanbul a gelmemi ve İngilizlere teslim olmamı sağlamak istedi. Bunun derhal farkına vardım. Tabiatıyla kendi ayağımla gidip esir olmam doğru değildi. Padişahımıza gerçek durumu yazdım ve gelemeyeceğimi bildirdim. Zatı şahanede önce uygun buldu. Fakat daha sonra İngilizlerin baskısı artmıştı. Sonunda O da İstanbul a dönmemi emretti. Bu suretle artık resmi görevimde kalmaya imkan görmediğim gibi askerliğimi sürdürdükçe de İngilizlerin ve hükümetin hakkımdaki ısrarına karşı duyulamayacaktı. Bir taraftan da bütün Anadolu halkı, tüm ulus, hakkımda büyük bir sevgi ve güven gösterdi, seni bırakmayız dediler. Gerçekte vatan ve milletimizi kurtarabilmek için tek çare, askerliği bırakıp serbest olarak milletin başına geçmek ve milleti tek vücut bir hale getirmekle doğacak kudret ve ulusal gücü kullanmaktan başka çare yoktu. Bende öyle yaptım. Elhamdülillah başarılı oluyorum. Pek yakında elle tutulur sonucu bütün dünya görecektir. Ben bu suretle hareket edince İngilizler derhal yalvarmaya başladı. Ve beni kazanmaya çalıştı. Ve bütün suçu bizim hükümete attılar. Gerçekten hükümette benimle uğraşmak istedi. Fakat gücü buna yetmedi ve yetemez. 1 - Daha bir zaman bu şekilde Anadolu içinde çalışmakla her şey hallolacaktır. Yakında Millet Meclisi toplanacak ve meşru bir hükümet iktidara gelecektir. Bende ihtimal o zaman İstanbul a geleceğim. Sıhhat ve afiyetteyim, katiyen hiç merak etmeyiniz. 2 - Salih Bey (Salih Fansa) Fuat Beyden alacağını aldı mı? Bunu bilgi almak bakımından soruyorum. Yoksa her ne olursa olsun, elhamdülillah hiç önemi yoktur. Siz müsterih olunuz ve bir sıkıntınız olursa derhal bana bildiriniz. 3 - Bu mektubu getirecek olan... size benim hakkımda istediğiniz kadar bilgi verecektir. Kendisiyle bana bazı elbiselerimi gönderiniz. 4 - Hemşiremin sıhhati nasıldır. Eve herhangi bir taraftan saldırıda bulunuldu mu? Hala orada mısınız? Çocuklar ne yapıyor, büyüdüler mi? 5 - Salih(Fansa) Beyle Madam Salih Bey inşallah sıhhat ve afiyettedirler. Ben kendilerini daima yad ediyorum. Madamın benim hakkımda bir rüyası vardı. Galiba o çıkacaktır. İnşallah yakında sevinç içinde görüşeceğiz. 6 - Ben, birkaç güne kadar bir kongre için Sivas a gideceğim. Tekrar Erzurum a döneceğim. Tekrar ediyorum: Her işittiğinize önem vermeyiniz. Pekala bilirsiniz ki ben, yaptığımı bilirim. Netice görmeseydim başlamazdım. Saygı ile ellerinizden, hemºiremin gözlerinden öperim. M. Kemal Din activitatea filialelor TULCEA Tulcea este un oraş cu tradiţie, care nu uită că o mare parte a populaţiei pestriţe care locuieşte aici (lipoveni, ucrainieni, greci, armeni, italieni etc.) este de etnie turcă. Rădăcinile le avem aici încă din perioada anilor , când otomanii aveau să cucerească cetate după cetate Dobrogea, împreună cu Delta Dunării. Cu toate că, după 400 ani, la Congresul de Pace din Berlin (după războiul de Independenţă) s-au recunoscut României cele 10 districte ale Sangeacului de Tulcea, împreună cu Delta Dunării, turcii rămânând în continuare pe aceste meleaguri până în zilele noastre. Tulcea este aşezată pe şapte coline (ca şi Roma) cu configuraţia unui amfiteatru natural cu deschidere la Dunăre. Poartă a Deltei Dunării, Tulcea deschide drumul, prin cele 3 braţe (Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe) spre delta care ocupă locul doi între deltele Europei, după cea a Volgăi. Pentru protejarea speciilor de plante (5000 de specii), animale (300 de specii) şi peşti (70 de specii), în 1990 s-a înfiinţat Rezervaţia biosferei Delta Dunării, zonă strict protejată pe lista patrimoniului cultural mondial. Acesta este, pe scurt, colţul de rai în care etnia noastră (turci şi tătari laolaltă), încearcă să trăiască şi să convieţuiască în deplină înţelegere. Mulţumită U.D.T.R., organul central din Constanţa, avem un frumos sediu cu vedere la Dunăre şi foarte aproape de geamie. Aici încercăm, femeile şi tineretul, încet, dar sigur, să ne întâlnim, să cooptăm cât mai mulţi membri şi să desfăşurăm diverse acţiuni. Pentru început, mulţumim d-rei Mahmudi Nurten preşedinte a tineretului şi d-rei Nizami Aidîz, profesoară de limba turcă, pentru că au mobilizat tineretul şi au reuşit să alcătuiască şi să reformeze ansamblul Tuna. Pe data de 24 iulie 2004, acest grup a participat la Festivalul Minorităţilor Deltei Dunării Sărbătorile Deltei ediţia a IV-a din Sulina, unde s-au prezentat 14 minorităţi. Aşa cum au scris ziarele locale, ansamblul Tuna al Uniunii Democrate Turce din România s-a dovedit extrem de pregătit. Dansul şi muzica i-au impresionat pe spectatori, între care se numărau şi mulţi turişti, prin frumuseţea fetelor din ansamblu, care i-a fermecat. Pentru prestaţie, ansamblului Tuna a obţinut premiul de popularitate. Mulţumim pe această cale d-nei Adina Mustafa, de la Consiliul Judeţean Tulcea, care ne-a sprijinit în continuare în activităţile noastre. În perioada august 2004, au avut loc manifestări cultural-artistice cu ocazia zilelor Tulcei, unde au fost invitate şi fetele de la ansamblul Tuna să prezinte un scurt program artistic. Bineînţeles că odată cu apariţia lor pe scenă (amenajată pe un vapor) toţi cei aflaţi pe faleză au aplaudat în ritm oriental pe toată perioada programului. În activitatea ansamblului mai avem şi alte propuneri care sper că se vor finaliza cu bine. Dar deocamdată mă opresc aici în speranţa că v-a făcut plăcere să aflaţi câte ceva din activitatea filialei din Tulcea, cu promisiunea de a continua această serie de articole. Kader Abdula, Secretară, filiala U.D.T.R. Tulcea Ulu Çınarın Torunları Sakarya Üniversitesi Bosna Hersek den, Kosovo dan, Romanya ve Rusya dan gelen Misafir öğrencileri ağırlıyor Bu günlerde Sakarya Üniversitesi Bosna Hersek den, Kosovo dan, Romanya ve Rusya dan gelen Misafir öğrencileri ağırlıyor. Kendi üniversitelerinde Türk Dili üzerinde akademik eğitim alan 45 kadar öğrenci Türk Dilini bütün cepheleri ile öğrenmek ve Türk insanının tanımak için bu geziyi yapıyor. Fen Edebiyat Fakültesi Türk Dili ve Edebiyat Bölümünde staj dersi gören öğrenciler geri kalan zamanlarında Sakarya yı ve çevreyi geziyorlar. Geçtiğimiz cumartesi günü Bursa ya da bir gezi yapan öğrenciler geziden çok memnun kaldı. Bursa da kendisi de Kazımpaşa Çubuklu köyünden olan Bursa müftüsü Ahmet Zeki Erturan Sakarya Üniversitesi öğretim elemanlarından Adem Arı nın rehberliğinde gezen ekibe büyük ilgi gösterdi. 50 kişilik gruba öğle yemeği ve çağ ikramında bulunan Bursa Müftüsü: Her biriniz Türkçe üzerine eğitim alıyorsunuz. Siz de gelecek nesillere Türk dilini öğrenecek Türk dilinin ve Türk insanının güzelliklerini anlatacaksınız. Balkanlarda, Avrupa da ve Rusya da bu kültürü yaşatacaksınız. Ülkemizin güzel yerlerini gördünüz. Dünya daki Türklüğün sılası gerçek vatanı Bursa dasınız. Siz burada koca devleti kurmuş ilk altı Osmanlı Padişahının mezarlarını ziyaret edeceksiniz. Onların kendi elleri ile diktiği çınar ağaçları altında kahvenizi yudumlayacaksınız. Bundan sonra da geldiğinizde sizi ve oralardan gelenleri misafir etmekten şu anda olduğu gibi büyük mutluluk duyacağız. Tekrar hoş geldiniz. Osmanlı da aynı bayrak altında birlikte yaşadık. Düğünlerimiz beraber, kıvanç ve tasarlarımız beraber idi. Şimdi sınırımız, bayraklarımız ayrıysa da biz bir elmanın yarısı gibiyiz. Orada sizin ayağınıza bir diken batsa bizim yüreğimiz sızlar. Son zamanlardaki sıkıntılarınızda hep birlikte ağladık, üzüldük. Memleketinize gittiğinizde lütfen ana babalarınıza, arkadaşlarınıza, kardeşlerinize bizim selamımızı söyleyin. dedi. Biz de Bursa Müftüsü Ahmet Zeki Erturan ve Müftülük ekibine teşekkür ediyoruz. Ekibimiz daha sonra Bursa nın tarihi yerlerini gezdi. SAKARYA, 13 Temmuz 2004 Referendumul din Cipru Planul de reunificare propus de secretarul general al ONU, Kofi Annan, şi asupra căruia cipriotii s-au pronuntat pe 24 Aprilie 2004, prevedea un stat cipriot unificat dupa model federal. Campania pentru referendum a fost marcată de demonstraţii de forţă ale naţionaliştilor ciprioţi-greci, încurajaţi de preşedintele Tassos Papadopoulos. Ca urmare, eforturile în favoarea reunificării - susţinute de un singur partid, Disy, împotriva tuturor celorlalte şi a mass-media - au fost eclipsate aproape total, rezultînd că peste 75% dintre greco-ciprioţi să se pronunţe împotriva reunificării, cu toate că în partea turcă victoria opţiunii pro-unificare a fost de 65%. Însă, numai una din cele două comunităţi ale insulei a spus nu în cadrul referendumului (ciprioţi-greci) făcînd ca la 1 mai 2004, la UE să adere numai partea greco-cipriotă (Republica Cipru, recunoscuta internaţional), iar insula să rămîna divizată. Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană, SUA şi mai multe state europene au deplîns respingerea planului ONU de reunificare a Ciprului de către electoratul cipriot grec în cadrul referendumului organizat pe 24 Aprilie în ambele regiuni ale insulei (greacă şi turcă). A fost ratată o sansa unică şi istorică de rezolvare a problemei Ciprului, a declarat trimisul special al ONU în insulă, Alvaro de Soto. La rîndul său, Kofi Annan, autorul planului de pace respins, a dat publicităţii o declaraţie în care deplînge faptul că ciprioţii turci nu se pot bucura în aceeaşi măsură (asemenea ciprioţilor greci) de avantajele de a fi membri ai UE începînd din data de 1 mai, însă totodată speră că vor fi găsite modalităţi prin care să fie ameliorată situaţia critică în care ciprioţii turci se găsesc fără să fie responsabili. Comisia Europeană a regretat profund faptul că ciprioţii greci au respins planul de pace şi s-a declarat dispusă să îi recompenseze pe ciprioţii turci pentru votul favorabil acordat planului de pace. La rîndul său, premierul Irlandei, Bertie Ahern, a cărui ţară deţine preşedinţia prin rotaţie a UE, şi-a exprimat regretul că Ciprul nu se va putea integra reunificat în UE la data de 1 mai, aşa cum se spera. Comisarul european pentru extindere, Guenther Verheugen, a criticat decizia greco-ciprioţilor, afirmînd ca aceasta va complica în mod inutil relaţiile UE cu Turcia. Uniunea Europeana va căuta modalităţi prin care să pună capăt izolării economice a părţii nordice a insulei, a mai spus comisarul european. Ceea ce a făcut preşedintele în exerciţiu a Ciprului (Grec) se poate numi un caz de neonestitate. Preşedintele Cipriot- Grec, dl.tassos Papadoplos, a mizat pe faptul că UE i-a dat un cec alb mizînd pe onestitate şi bună intenţie, pe faptul că grecii ciprioţi vor reflecta la prosperitatea care a început să apară în insula după Din păcate, Dl. Papadopulos nu a înţeles mesajul, mai mult el ia sfătuit pe grecii insulari să respingă planul de pace a UN în speranţa (dl.preşedinte cipriot) că odată intrai (în urma promisiunii în alb a UE) în UE, Turcia va trebui să negocieze în genunchi situaţia cipriotă. Preşedintele Cipriot a făcut o eroare strategică de proporţie, nu numai că UE nu va negocia în genunchi cu Turcia, UE vede această problemă ca aproape o trădare a Greciei şi o abdicare de la politica diplomaţiei, se pregăteşte deja în cancelariile EU (în special cea UK) recunoaşterea diplomatică a Ciprului (turc), în acestă condiţie va fi nelimitat numărul de turci care vor putea locui în insulă (cea ce va crea o contră balanţă în viitor), cum de asemena UE e pregătită să includă viitorul stat turc (cipriot turc) în UE. Ce au făcut Ciprioţii Greci cu acest NU?Au dat cu piciorul unei sanse istorice de a face pace cu turcii, au devenit încă de la intrarea în UE un fel de rebel paria a UE la care toţi se uită cu circumspecţie şi nu mai ştiu ce să creadă, au dat apă la moara turcă creînd pentru prima dată în mai bine de 30 de ani de la conflict posibilitatea de a apărea pe hartă a unui nou stat turc, au dat lumina verde intrării garnizoanei turce în regiune, acesta nu le va aduce decît mai multe necazuri decît avantaje în viitor. Suliman Osman Studii: Absolvent al facultatii de Relatii Internationale (Eastern Mediterranean University) În prezent: Student la Masterat la Finanţe, Bănci (Eastern Mediterranean University)