Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE. AMPISID ТМ pulbere pentru suspensie orală

Transkript

1 Numărul certificatului de înregistrare în Republica Moldova: nr din DENUMIREA COMERCIALĂ Ampisid ТМ DCI-UL substanţei active Sultamicillinum Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE AMPISID ТМ pulbere pentru suspensie orală COMPOZIŢIA 5 ml soluţie reconstiuită conţine: substanţa activă: sultamicilină 250 mg; excipienţi: zahăr, gumă xantan, hidroxipropilceluloză, carboximetilceluloză sodică, acid citric anhidru, difosfat de sodiu, aromă de guarană. FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere pentru suspensie orală. DESCRIEREA MEDICAMENTULUI Pulbere de culoare albă, uşor pulverulentă. GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC Combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază J01CR04. PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE Proprietăţi farmacodinamice Sultamicilina este un ester dublu în care ampicilina şi sulbactamul inhibitor al beta-lactamazelor sunt legate printr-o grupare metilen. Din punct de vedere chimic, sultamicilina este esterul oximetilpenicilin-sulfonic al ampicilinei şi are greutate moleculară 594,7. Mecanism de acţiune Studii biochimice pe sisteme bacteriene au dovedit că sulbactamul este un inhibitor ireversibil al celor mai multe beta-lactamaze importante care apar în microorganismele penicilino-rezistente. Poseda o activitate antibacteriană semnificativă numai faţă de Neisseriacee, Acinetobacter calcoaceticus, Bacteroides spp., Branhamella catarrhalis şi Pseudomonas cepacia. Potenţialul sulbactamului sodic de a împiedica inactivarea penicilinelor şi a cefalosporinelor de către microorganisme rezistente a fost confirmat prin studii, în care au fost folosite tulpini rezistente şi în care sulbactamul sodic a prezentat efecte sinergice cu penicilinele şi cefalosporinele. Sulbactamul extinde spectrul antibacterian al ampicilinei şi include multiple bacterii, care în mod normal sunt rezistente la ampicilină şi la alte antibiotice beta-lactamice. Componentul bactericid al acestui medicament este ampicilina care acţionează împotriva microorganismelor sensibile în faza de multiplicare activă, prin inhibarea biosintezei mucopeptidelor peretelui celular. Sultamicilina este activă faţă de o gamă largă de bacterii gram-pozitive şi gram-negative: Staphylococcus aureus şi Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus faecalis şi alte Streptococcus spp.; Hemophilus influenza şi parainfluenza (producătoare şi neproducătoare de beta-lactamază); Branhamella catarrhalis, Bacteroides fragilis şi alte specii, inclusiv anaerobi; Escherichia coli, Klebsiella spp., Proteus spp. (indol-pozitive şi indol-negative), Entrobacter spp., Morganella morganii, Citrobacter spp. şi Neisseria gonorrhoea.

2 Pseudomonas spp., Citrobacter spp. şi Enterobacter spp. sunt cunoscute ca rezistente la ampicilină, respectiv trebuie clasificate ca insensibile la asocierea sulbactam/ampicilină. Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie După administrare orală, sultamicilina este hidrolizată în timpul absorbţiei, furnizând sulbactam şi ampicilină într-un raport molar de 1:1 în circulaţia sistemică. Biodisponibilitatea unei doze orale este 80%. Administrarea concomitentă cu alimente nu afectează biodisponibilitatea sistemică a sultamicilinei. Nivelurile serice maxime ale ampicilinei administrată sub formă de sultamicilină sunt de aproximativ de două ori mai mari decât acelea ale unei doze egale de ampicilina administrata pe cale orală. Distribuţie Sulbactamul şi ampicilina se fixează de proteinele plasmatice în raport de 38% şi 15-25%, corespunzător. Se distribuie în bilă, lichidul vezicular şi tisular al organismului. În caz de meningită ampicilina pătrunde foarte bine în lichidul cefalorahidian (depăşeşte CIM). Eliminare La voluntari sănătoşi timpul de înjumătăţire prin eliminare pentru sulbactam şi ampicilină constituie 0,75 şi 1 oră, respectiv % de sulbactam şi ampicilină se elimină prin urină sub formă nemodificată. Grupe speciale de pacienţi Timpul de înjumătăţire este crescut la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Doza pentru vârstnici cu funcţia renală intactă este aceeaşi ca şi pentru adulţi. INDICAŢII TERAPEUTICE Ampisid ТМ se indică în tratamentul infecţiilor provocate de microorganisme susceptibile: - infecţii ale căilor respiratorii superioare, inclusiv sinuzita, otita medie, tonzilita; - infecţii ale căilor respiratorii inferioare, inclusiv pneumonia bacteriană şi bronşita; - infecţii ale căilor urinare şi pielonefrita; - infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi; - infecţii gonococice. Sultamicilina poate fi indicată, de asemenea, la pacienţii care necesită continuarea tratamentului cu sulbactam/ampicilină, după administrarea iniţială intramusculară sau intravenoasă. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE La adulţi (inclusiv vârstnici) se recomandă de a administra câte mg de 2 ori pe zi. La adulţi şi copii tratamentul trebuie continuat încă 48 ore după dispariţia febrei şi simptomelor infecţiei. Durata curei de tratament de regulă constituie de la 5 până la 14 zile. La necesitate durata tratamentului poate fi prelungită. Infecţiile produse de streptococi beta-hemolitici grup A se vor trata cel puţin 10 zile, pentru a preveni apariţia febrei reumatice acute şi a glomerulonefritei. Copii Copiilor cu masa corporală sub 30 kg, în funcţie de recomandaţiile medicului, sultamicilina se administrează câte 50 mg/kg pe zi, doza se divizează în 2-3 sau 4 prize, fiecare 12-8 sau 6 ore. Copiilor cu masa corporală peste 30 kg sultamicilina se va administra în aceleaşi doze ca şi pentru adulţi. Prepararea suspensiei orale Pentru a reconstitui pulberea în flacon se va adăuga apă fiartă şi răcită până la linia de marcare şi se va agita energic până la dizolvare completă. Înainte de fiecare administrare flaconul trebuie agitat. Suspensia reconstituită de Ampisid ТМ se va păstra la frigider (la temperatura 2-8 ºC) timp de 14 zile; suspensia neutilizată se va arunca. Insuficienţă renală La pacienţii cu afectarea severă a funcţiei renale (clearance-ul creatininei 30 ml/min) cinetica eliminării sulbactamului şi ampicilinei este afectată în mod similar şi astfel raportul plasmatic al uneia faţă de cealaltă rămâne constant. Administrarea de sultamicilina la astfel de pacienţi trebuie făcută mai rar, în concordanţă cu practică obişnuită pentru ampicilină.

3 Vârstnici Dozele recomandate pentru vârstnici sunt identice cu cele pentru adulţi, cu condiţia că funcţia renală nu este afectată. REACŢII ADVERSE Sultamicilina de regulă este bine tolerată. Majoritatea reacţiilor adverse în general sunt uşoare şi moderate, şi numai în cazuri rare este necesară întreruperea tratamentului. Convenţia MedDRA privind frecvenţa Foarte frecvente (>1/10) Frecvente (>1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100) Rare (>1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (<1/10000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile). Tulburări ale sistemului imunitar: cu frecvenţă necunoscută - reacţii alergice, şoc anafilactic, reacţii anafilactoide. Tulburări ale sistemului nervos: cu frecvenţă necunoscută - vertij, cefalee. Tulburări gastrointestinale: foarte frecvente diaree/scaun moale; rare greaţă, vomă, epigastralgii, melenă, crampe/dureri gastrice; foarte rare enterocolită, colită pseudomembranoasă. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: cu frecvenţă necunoscută - dispnee. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: rare edem angioneurotic, dermatită, urticarie, erupţii şi prurit cutanat. Alte: rare astenie, creşterea azotemiei şi nivelurilor de creatinină; cu frecvenţă necunoscută febră. Reacţiile adverse înregistrate la administrarea ampicilinei pot fi observate şi la administrarea de sultamicilină. CONTRAINDICAŢII Hipersensibilitate la penicilină, ampicilină, sulbactam şi alte componente ale preparatului. SUPRADOZAJ Datele privind acţiunea toxică a ampicilinei şi sulbactamului la om sunt limitate. În caz de supradozaj medicamentos, este de aşteptat extinderea reacţiilor adverse legate de administrarea preparatului. Trebuie de luat în considerare că concentraţiile înalte ale antibioticelor beta-lactamice în lichidul cefalorahidian pot conduce la tulburările funcţiilor sistemului nervos central, inclusiv la convulsii. Atât ampicilina, cât şi sulbactamul se înlătură din circulaţia sanguină cu ajutorul hemodializei, de aceea în caz de supradozare la pacienţii cu afectarea funcţiei renale pentru accelerarea eliminării preparatului din organism se recomandă efectuarea hemodializei. ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE Reacţii de hipersensibilizare severe şi uneori letale (anafilactice) s-au observat la pacienţi în tratament cu peniciline. Acest tip de reacţii anafilactice a fost cel mai frecvent înregistrat la pacienţii cu hipersensibilitate la diferiţi alergeni în anamneză, inclusiv peniciline. Se cunosc cazuri de persoane cu antecedente de hipersensibilitate la peniciline, care au prezentat reacţii severe când au fost trataţi cu cefalosporine. Înainte de a se iniţia un tratament cu o penicilină, trebuie să se facă o anamneza atentă, pentru a depista reacţii anterioare de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau alţi alergeni. În cazul dezvoltării reacţiilor alergice, tratamentul cu Ampisid ТМ trebuie sistat şi iniţiat tratamentul corespunzător. Reacţiile anafilactice severe necesită tratamentul de urgenţă cu epinefrină. La necesitate se va administra oxigen, hormoni glucocorticosteroizi intravenos şi se va asigura permeabilitatea căilor respiratorii, inclusiv la necesitate intubaţia traheii. Ca şi în cazul altor antibiotice, este importantă monitorizarea permanentă a pacientului pentru a depista simptomele de creştere excesivă a microorganismelor rezistente la tratament, inclusiv a fungilor. Apariţia unei suprainfecţii impune întreruperea tratamentului şi/sau instituirea terapiei corespunzătoare. În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând sultamicilina, a fost raportată diaree determinată de Clostridium difficile (DACD), care poate varia ca severitate de la diaree

4 moderată la colită pseudomembranoasă letală. Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a colonului, conducând la dezvoltarea excesivă a C. difficile. C. difficile produce toxinele de tip A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Toxinele produse de tulpini de C. difficile determină morbiditate şi mortalitate crescută, deoarece aceste infecţii pot prezenta rezistenţă la tratamentul cu antibiotice şi pot necesita colectomie. DACD trebuie luată în considerare la toţi pacienţii cu diaree după administrarea de antibiotice. Este necesară colectarea unei anamneze detaliate, deoarece DACD s-a raportat şi după două luni de la administrarea antibioticelor. În cazul în care DACD se suspectează sau se confirmă, poate fi necesară întreruperea administrării preparatului. Se recomandă corectarea echilibrului hidro-electrolitic, metabolismului proteic şi indicarea preparatelor, cu acţiune asupra Clostridium difficile, şi în prezenţa indicaţiilor clinice trebuie instituită evaluarea chirurgicală. Mononucleoza infecţioasă este o maladie virală, de aceea sultamicilina nu se va administra în tratamentul ei. La un procent înalt de pacienţi cu mononucleoză, care administrează ampicilină, pot să se dezvolte erupţii cutanate. În tratamentul îndelungat se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei renale, hepatice şi hematopoietice. Ampiclina şi sulbactamul se elimină preponderent prin urină. Sultamicilina se va administra cu precauţie la nou-născuţi, deoarece funcţia renală este imatură. 40 ml suspensie Ampisid ТМ conţine circa 26 mg (1,1 mmol) sodiu pe doză (5 ml). Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu. Fiecare flacon 40 ml suspensie conţine 16 g zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament. Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare Ampisid ТМ în sarcină şi perioada de alăptare se administrează doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial pentru făt sau sugar. Ampicilina/sulbactam se excretă în concentraţii joase în laptele matern. Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Sultamicilina nu influenţează asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, în timpul tratamentului poate să se dezvolte vertijul, de aceea se recomandă respectarea precauţiei. INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI Allopurinol La administrarea concomitentă de allopurinol şi ampicilină creşte substanţial incidenţa erupţiilor cutanate la pacienţii care administrează această asociere de preparate în comparaţie cu administrarea numai a ampicilinei. Anticoagulante Penicilinele pot modifica agregarea trombocitelor şi testele de coagulare. Potenţează acţiunea anticoagulantelor. Preparatele cu acţiune bacteriostatică (cloramfenicol, eritromicină, sulfamide şi tetracicline). Preparatele cu acţiune bacteriostatică pot reduce efectul bactericid al ampicilinei. Se va evita administrarea concomitentă. Contraceptivele orale cu estrogen La administrarea concomitentă de ampicilină se reduce eficienţa contraceptivelor orale, ceea ce poate conduce la o sarcină neplanificată. Deşi astfel de corelaţie pare a fi puţin probabilă, pacientelor ce administrează ampicilină se recomandă de a utiliza metode suplimentare de contracepţie. Metotrexat Administrarea concomitentă a penicilinelor conduce la scăderea clearance-ului metotrexatului şi la creşterea toxicităţii lui. Astfel de pacienţi vor fi supravegheaţi minuţios. Poate fi necesară creşterea dozei de leucovorin sau prelungirea administrării. Probenecid Probenecidul scade excreţia tubulară renală a ampicilinei şi sulbactamului, ceea ce determină creşterea nivelurilor plasmatice de ampicilină şi sulbactam, prelungirea timpului de înjumătăţire şi creşterea riscului de toxicitate.

5 Influenţa asupra indicilor de laborator Metodele neenzimatice pot determina reacţii fals pozitive la testul cu glucoză în urină cu utilizarea reactivelor Benedict, Fehling sau Clinitest. S-a înregistrat că administrarea ampicilinei în sarcină conducea la diminuarea plasmatică tranzitorie a nivelelor de estriol conjugat, estriol-glucoronidă, de asemenea de estronă conjugată şi estradiol. PREZENTARE, AMBALAJ Pulbere pentru suspensie orală 250 mg/5 ml. Câte 1 flacon cu pulbere pentru prepararea a 40 ml suspensie orală, linguriţa dozatoare împreună cu instrucţiunea pentru administrarea în cutie de carton. PĂSTRARE A se păstra la temperatura sub 25 ºC, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor! TERMEN DE VALABILITATE 2 ani. Suspensia reconstituită se va păstra la frigider (la temperatura 2-8ºC) timp de 14 zile A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj. STATUTUL LEGAL Cu prescripţie medicală. DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI Iulie 2012 NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI Mustafa Nevzat Ilac Sanayii A.Ş., Turcia Prof. Dr. Bulent Tarcan Sok., Pak Is Merkezi No: 5/ Gayrettepe/Istanbul La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a Agenţiei Medicamentului (tel )