REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

Transkript

1 REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Aksef 750 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine cefuroximă 750 mg sub formă de cefuroximă sodică. Excipienţi: Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct FORMA FARMACEUTICĂ Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă. Pulbere de culoare alb-gălbuie. După dizolvarea în cantitatea necesară de apă injectabilă pentru fiecare administrare intramusculară sau intravenoasă, cefuroximul sodic formează suspensie albă-cenuşie sau soluţie gălbuie. Schimbarea culorii nu afectează eficacitatea şi calitatea preparatului 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Aksef este indicat în tratamentul infecţiilor enumerate mai jos, la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (chiar de la naştere) (Vezi pct şi 5.1). pneumonie comunitară dobândită exacerbări acute ale bronşitei cornice infecţii ale tractului urinar complicate, inclusiv pielonefrite infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: celulite, erizipel peritonite şi infecţii ale plăgilor infecţii intra-abdominale (Vezi pct. 4.4.) profilaxie împotriva infecţiilor în chirurgia gastrointestinală (inclusiv esofagiană) ortopedică, cardiovasculară şi ginecologică (inclusiv operaţia cezariană) În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care sunt probabil implicate microorganisme anaerobe, cefuroxime trebuie administrată în asociere cu substanţe antibacteriene adecvate. Trebuie luate în considerare recomandările oficiale locale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea 40 kg:

2 Indicaţie Pneumonie comunitară dobândită şi exacerbări acute ale bronşitei cronice Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate Infecţii intra-abdominale Infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite Infecţii severe Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastrointestinală, ginecologică (inclusiv operaţii cezariene) şi ortopedică Profilaxia infecţiilor în chirurgia cardiovasculară şi esofagiană Doză 750 mg la interval de 8 ore (intravenos sau intramuscular) 1,5 g la interval de 8 ore (intravenos sau intramuscular) 750 mg la interval de 6 ore (intravenos) 1,5 g la interval de 8 ore (intravenos) 1,5 g la inducerea anesteziei; această doză se poate suplimenta cu două doze a câte 750 mg (intramuscular) după 8 ore şi, respectiv, după 16 ore 1,5 g la inducerea anesteziei, urmată de 750 mg (intramuscular) la interval de 8 ore, în decursul următoarelor 24 de ore Tabelul 2. Copii şi adolescenţi cu greutatea < 40 kg Sugari şi copii mici > 3 săptămâni şi copii şi adolescenţi < 40 kg Pneumonie comunitară 30 mg până la 100 dobândită Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate Infecţii intra-abdominale mg/kg/zi (intravenos), administrate fracţionat în 3 sau 4 prize; o doză de 60 mg/kg/zi este adecvată pentru tratamentul majorităţii infecţiilor Sugari (de la naştere până la vârsta de 3 săptămâni) 30 mg până la 100 mg/kg/zi (intravenos), administrate fracţionat în 2 sau 3 prize (vezi pct. 5.2.) Insuficienţă renală Cefuroxima este excretată în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul tuturor antibioticelor, la pacienţii cu insuficienţă renală marcată se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă. Tabelul 3. Dozele de cefuroximă recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doză, mg >20 ml/min/1,73 m 2 1,7-2,6 Nu este necesară reducerea dozei standard (750 mg-1,5 g de trei ori pe zi) ml/min/1,73 m 2 4,3-6,5 750 mg de două ori pe zi 10 ml/min/1,73 m 2 14,8-22,3 750 mg o dată pe zi Pacienţi care efectuează 3,75 O doză suplimentară de sedinţe de hemodializă 750 mg trebuie administrată intravenos sau intramuscular la finalul fiecărei şedinţe de

3 Pacienţi cu insuficienţă renală trataţi prin hemodializă arteriovenoasă continuă (HAVC) sau prin hemofiltrare (HF) cu membrane cu flux înalt în unităţi de terapie intensivă 7,9-12,6 (HAVC) 1,6 (HF) 3 dializă, pe lângă administrarea parenterală; cefuroxima sodică poate fi adăugată în lichidul pentru dializă peritoneală (de regulă 250 mg la fiecare 2 litri de lichid utilizat pentru dializă) 750 mg de două ori pe zi; pentru hemofiltrarea cu membrane cu flux redus se vor lua în considerare dozele recomandate la punctul referitor la pacienţii cu insuficienţă renală Insuficienţă hepatică Cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală. La pacienţii cu disfuncţie hepatică nu se anticipează ca aceasta să influenţeze farmacocinetica cefuroximei. Mod de administrare Aksef trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata de 3-5 minute direct în venă, prin perfuzie intravenoasă cu durata de de minute sau prin injecţie intramusculară profundă. Pentru instrucţiuni referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct Intramuscular: Se adăuga 3ml apă pentru injecţii la 750 mg Aksef. Se agită uşor pentru a produce o suspensie opacă. Intravenos: Se dizolvă Aksef 750mg cu cel puţin 6 ml apă pentru injecţii. Pentru infuzii intravenoase de scurtă durată (de ex. mai mult de 30min.) Această soluţie se administrează direct în venă sau se introduce în tubul sistemei dacă pacientului i se administrează lichide parenterale. Tratamentul secvenţial Pneumonia: 1,5 g, 2 ori în zi, (i.m. sau i.v.) timp de 48 ore 72 ore, urmate de 500mg de Aksef compr. film., de 2 ori în zi, oral, timp de 7 zile. Exacerbări acute ale bronşitelor cronice: 750mg, 2 ori în zi,, (i.m. sau i.v.) timp de 48 ore 72 ore, urmate de 500mg de Aksef compr. film., de 2 ori în zi, oral, timp de 5-7 zile. Durata tratamentului i.m. sau i.v. este determinată de severitatea infecţiei şi starea clinică a pacientului. Cefuroxima este de asemenea disponibilă ca axetil ester (Aksef compr. film.) pentru administrare orală. Această permite ca tratamentul parenteral cu cefuroximă să fie urmat de tratamentul oral, atunci cînd este clinic indicat.

4 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitatea la cefuroximă sau cefalosporine. Hipersensibilitate la penicilină sau alte medicamente beta-lactamice. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Reacţii de hipersensibilitate Ca şi în cazul tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi uneori letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsuri de urgenţă adecvate. Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate nonsevere la alte antibiotice betalactamice. Administrarea concomitentă cu diuretice potente sau cu aminoglicozide La pacienţii trataţi concomitent cu diuretice potente, cum este furosemidul sau cu aminoglicozide, administrarea antibioticelor din clasa cefalosporinelor în doze mari trebuie efectuată cu precauţie. Insuficienţa renală a fost raportată în timpul utilizării concomitente a acestor substanţe. Funcţia renală trebuie monitorizată la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă diagnosticată (vezi punctul 4.2). Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament Terapia cu cefuroximă poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi punctul 4.8). Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu cefuroximă şi aceasta poate avea grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal. Infecţii intra-abdominale Având în vedere spectrul de activitate al cefuroximei, aceasta nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor cauzate de bacterii Gram-negativ, non-fermentative. (vezi punctul 5.1). Interferenţă cu investigaţiile diagnostice Pozitivarea rezultatelor testului Coombs asociată utilizării cefuroximei poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8). Se pot observa interferenţe uşoare cu metodele de reducere a cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest). În orice caz, acest lucru nu duce la rezultate fals-pozitive, cum se întâmplă în cazul altor cefalosporine.

5 Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie metoda glucozo-oxidazei fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor glucozei din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă sodică. Informaţii importante despre excipienţi Acest medicament conţine 42mg sodiu (1,8 mmol sodiu). Se va ţine cont de acest lucru în cazul administrării unor pacienţi care urmează un regim hiposodat strict. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Cefuroxima poate avea efecte asupra microflorei intestinale, determinând o reabsorbţie scăzută a estrogenului şi reducerea eficacităţii contraceptivelor orale combinate. Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Administrarea concomitentă cu probenecid nu este recomandată. Administrarea concomitentă cu probenecid determină prelungirea perioadei de excreţie a antibioticului şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia. Medicamente cu potenţial nefrotoxic şi diuretice de ansă La pacienţii care utilizează diuretice cu acţiune puternică (cum este furosemid) sau medicamente cu potential nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide), administrarea concomitentă de doze mari de cefalosporine trebuie efectuată cu precauţie, deoarece nu poate fi exclusă insuficienţa funcţiei renale în cazul utilizării concomitente a unor astfel de substanţe. Alte interacţiuni Determinarea concentraţiei de glucoză din sânge/plasmă: vezi pct Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi punctul 5.3). Cefuroxima trebuie prescrisă la femeile gravide doar dacă beneficiile depăşesc eventualele riscuri. S-a demonstrat că cefuroxima traversează placenta şi, după administrarea intramusculară sau intravenoasă a dozei la mamă, atinge concentraţii terapeutice în lichidul amniotic şi la nivelul cordonului ombilical. Alăptarea Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se anticipează aparaţia reacţiilor adverse în cazul administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară luarea unei decizii cu privire la întreruperea alăptării sau la întreruperea tratamentului cu cefuroximă, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru mamă. Fertilitatea

6 Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei sodice asupra fertilităţii la om. Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Nu s-au raportat. 4.7 Reacţii adverse Reacţii adverse la cefuroximă axetil sunt în general uşoare şi tranzitorii. Categoriile de frecvență acordate reacţiilor adverse de mai jos sunt estimative, pentru majoritatea reacţiilor adverse date pentru calcularea incidenţei nu sunt disponibile ( ca exemplu studii placebo-controlate nefiind disponibile). În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cu cefuroximă axetil pot varia în funcţie de indicaţii. Pentru determinarea frecvenţei reacţiilor de la foarte frecvente pînă la rare s-au utilizat date din studii clinice mari. Frecvenţele reacţiilor foarte rare sunt determinate, în mod special, din datele de supraveghere de după punerea pe piaţă, referindu-se la o rată de raportare decât la frecvenţa adevărată. Datele din studiile placebo-controlate nu au fost disponibile. Cînd incidenţele au fost calculate din studii clinice, baza au constituit-o datele legate de medicament ( evaluate de investigator). Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile). Infecţii şi infestări: frecvente candidoză. Tulburări hematologice şi limfatice: frecvente neutropenie, eozinofilie; mai puţin frecvente leucopenie, scăderea hemoglobinei, pozitivarea testului Coombs; rare - trombocitopenie; foarte rare anemie hemolitică. Cefalosporinele, ca şi clasă, tind să fie absorbite pe suprafața membranelor hematiilor şi reacționează cu anticorpii pozitivând testul Coombs şi determinînd foarte rar, anemie hemolitică. Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, incluzând: mai puţin frecvente erupţii cutanate, urticaria, prurit; rare febră medicamentoasă; foarte rare nefrită interstiţială, reacţii anafilactice, vasculită cutanată. Vezi şi Afecţiuni cutanate ale ţesutului subcutanat şi Tulburări renale şi ale căilor urinare. Tulburări gastrointestinale: mai puţin frecvente tulburări gastrointestinale; foarte rare colită pseudomembranoasă. Tulburări hepatobiliare: frecvente - creşteri tranzitorii ale valorilor enzimelor hepatice; mai puţin frecvente - creşteri tranzitorii ale bilirubinei. Creşterile tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice şi ale bilirubinemiei apar în special la pacienţi care au deja o afecţiune a ficatului, dar care nu este evidenţiată.

7 Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică. Vezi şi Tulburări ale sistemului imunitar. Tulburări renale şi ale căilor urinare: foarte rare - creşteri ale creatininei şi ale valorilor serice ale ureei şi scăderi ale clearance-ului creatininei (Vezi pct. 4.4). Vezi şi Tulburări ale sistemului imunitar Tulburări generale şi la nivelul locului de injectare: frecvente - reacţii la locul de injectare care pot include durere şi tromboflebită. Durerea la locul injectării apare la administrarea de doze mai mari. Totuşi, este puţin probabil să se constituie într-o cauză a întreruperii tratamentului. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: sau farmacovigilenta@amed.md 4.9 Supradozaj Supradozajul cefuroximei poate determina iritaţie cerebrală şi convulsii. Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală. 5. PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: cefalosporine de generaţia a II-a, codul ATC: J01DC02. Mecanism de acţiune Toate cefalosporinele (antibiotice betalactamice) inhibă producerea peretelui celular şi sunt inhibitori selectivi ai peptidoglicansintetazelor. Primul pas în mecanismul de acţiune al medicamentului constă în legarea preparatului de celulele numite proteine de legare a penicilinei. După ce antibioticele betalactamice s-au legat de aceşti receptori, reacţia transpeptidazei este inhibată şi sinteza peptidoglicanului este blocată. Rezultatul final este liza bacteriei. Mecanism de rezistenţă Rezistenţa bacterială la cefuroxim se poate datora unui sau mai multor din următoarele mecanisme: Hidroliză prin beta-lactamaze. Cefuroxima poate fi eficient hidrolizată prin anumite betalactamaze cu spectru extins şi prin enzime cromosomial codificate, care pot fi induse sau stabil diminuate în anumite microorganisme aerobe Gram-negativ. Afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei de cefuroximă.

8 Impermiabilitatea membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei spre proteinele de legare a penicilinei în organisme gramnegativ. Pompe de eflux ale medicamentului. Tulpini meticilin-rezistente a staphylococci sunt rezistente la toate antibioticile betalactamice prezente inclusiv cefuroxima. Streptococcus pneumaniae rezistent la penicilină prezintă rezistenţă încrucişată la cefalosporine cum sunt cefuroxima prin alterarea la proteinele de legare a penicilinei. Speciile de H. Influenzae beta-lactamazo-negative, ampicilino - rezistente (BLNAR) trebuie considerate rezistente la cefuroximă, în ciuda sensibilităţii aparente in vitro. Specii de enterobacteriacee, îndeosebi Klebsiella şi Escherichia coli, care produc BLSE (betalactamaze cu spectru extins) pot fi rezistente clinic la terapia cu cefalosporine, în ciuda sensibilităţii aparente in vitro şi trebuie considerate ca fiind rezistente. Valori critice Valori critice Valori critice în acord cu NCCLS S: 8 mg/l I:16 R: 32 mg/l S: 4 mg/l I:8 R: 16 mg/l S: 4 mg/l I:8 R: 16 mg/l S: 1 mg/l I:2 R: 4 mg/l S: 0,5 mg/l I:1 R: 2 mg/l Valori critice în acord cu DIN S: 4 mg/l I:8 R: 16 mg/l Valori critice în acord cu BSAC S: 1 mg/l I:2-16 R: 32 mg/l S: 1 mg/l R: 2 mg/l Microorganisme Enterobacteriaceae Enterococcus Haemophilus influenzae Neisseria gonorrhoeae Streptococcus pneumoniae Tulpini izolate Acinetobacter spp. şi Enterobacteriaceae Streptococcus pneumonia, Moraxella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Haemophilus influenzae NCCLS: Comitetul Naţional al Standardelor Clinice de Laborator DIN: Institutul German al Standardelor BSAC: Societatea Britanică pentru Chimioterapie Antimicrobiană S: sensibile, I: sensibile intermediar, R: rezistente Sensibilitate Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, fiind necesară informaţia locală despre rezistenţă, în special pentru tratarea infecţiilor severe. În anumite situaţii trebuie cerut sfatul specialistului, când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea chimioterapicului antibacterian în anumite tipuri de infecţii este discutabilă. Specii obişnuit sensibile

9 Aerobi, Gram-pozitiv: Staphilococcus aureus (meticilin-sensibil), Stafilococi coagulazo-negativi (meticilinsensibili), Streptococcus agalactiae, Streptococcus pneumonia, Streptococcus pyogenes. Aerobi gram-negativ: Escherichia coli, Haemophilus influenza, Klebsiella species, Moraxella catarrhalis, Proteus mirabilis, Proteus rettgeri. Anaerobi: Peptococcus species, Peptostreptococcus species. Alte microorganisme: Borrelia burgdorferi. Specii parţial sensibile: Acinetobacter species, Citrobacter species, Enterobacter species, Morganella morganii. Specii rezistente: Bacteroides fragilis, Clostridium difficile, Enterococi, Listeria monocytogenes, Proteus vulgaris, Pseudomonas species, Serratia species. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţie. Cefuroxima se absoarbe slab din tractul gastrointestinal şi este administrată intramuscular sau intravenos sub formă de sare de sodium. După administrarea intramusculară a cefuroximei în doza 750 mg concentraţia serică maximală de 27 mcg/ml se realizează aproximativ în 45 minute (tmax), cu o măsurabilă prezentă 8 ore după doză. Distribuţia. Cefuroxima este distribuită pe scară largă în organism incluzînd lichidul pleural, saliva, oasele, lichidul sinovial şi umoarea apoasă. Cefuroxima traversează bariera hemato-encefalică atunci când meningele este inflamat. Cefuroximul se fixează de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 50%. Difuzează peste placentă şi a fost detectat în laptele matern. Biotransformare. Nu se metabolizează. Eliminare. Majoritatea cefuroximei se excretă neschimbat. În jur de 50% se elimină prin filtrare glomerulară şi excreţie tubulară în 24 ore. Cea mai mare parte se excretă în primele 6 ore, concentraţii înalte sunt atinse în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatic după administrare i.v. sau i.m. este de aproximativ 70 de minute. Timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală şi la nou-născuţi. Probenecidul acţionează competitiv cu cefuroxima pentru secreţia tubulară renală, determinând concentraţii plasmatice crescute şi prelungite de cefuroximă. 5.3 Date preclinice de siguranţă Date non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor

10 Apă pentru injecţii (solvent). 6.2 Incompatibilităţi Cefuroxima este compatibilă cu cel mai des utilizate soluţii intravenoase sau soluţii de electrolit. ph ul de 2,74% greutate/volum al bicarbonatului de sodiu afectează considerabil culoarea soluţiilor şi, de aceea, această soluţie nu se recomandă a fi utilizată ca diluent pentru Aksef. Totuşi, la necesitate, pacienţilor cărora li se administrează bicarbonat de sodiu în infuzie, Aksef poate fi introdus în tubul sistemei de infuzie. Aksef nu trebuie amestecat în seringă cu antibiotice aminoglicozide. 6.3 Perioada de valabilitate 36 luni. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25 0 C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Aksef 750 mg 1 flacon de sticlă ce conţine 750 mg cefuroximă + 1 fiolă ce conţine 2 ml apă pentru injecţii sterilă, în ambalaj de carton. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.. 7. DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE Nobel İlaç Sanayii ve Ticaret A.Ş., sec. Saray, str. Dr. Adnan Buyukdeniz 14, Umraniye, Istanbul, Turcia. Tel: +90 (216) Fax: +90 (216) NUMĂRUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE DATA AUTORIZĂRII DATA REVIZUIRII TEXTULUI Iulie 2016 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM)